mi-am pus inima cu vedere la fereastră
printre dantelele zdrenţuite ale întâmplării
să o recunoască soarele,
firul de iarbă
şi oul, indecent dezvelit în tigaie.
i-am dat inimii cântec nou în bătaie
ca un murmur sub fum de răşină arzând
să o recunoască noaptea,
firul de veghe
şi albastrul din braţele somnului.
mi-am aşezat inima în palmele primului venit
ca pe-un dar de crăciun,
ca o dezlegare de rutină
ca o comoară prea târziu găsită,
mi-am ascuns inima într-un cuvânt.
peste noi au trecut castanii,
cirezi întregi de secunde cu coapse lungi,
lacrimi, spaime, visuri,
ca un căţel ud şi bolnav
inima mea s-a întors mereu între coaste
cu câte-un os uscat de ascuns,
de iubire.
mi-am pus inima cu vedere la noapte
din ferestrele altei întâmplări fluierând
povestea ei- şi a mea- ca un fum
o să mă recunoască.
Ti-ai pus inima cu vedere la noapte,
cu ochii la luna născută din soare,
cand osul desprins se întoarce în coastă
iar marea se-nchide în valul ce moare,
și-ți spală de alb privirea prea castă.
…
https://www.youtube.com/watch?v=2PmPlSC-3o8
Ai grijă cu inima aia pe pervaz,
să nu ți-o fure cineva destul de treaz,
care s-o îmbăta cu vorbele tale
și-ntr-un final
s-ajungă și la tine
și să te ia,
ca pe-o peltea.
Să tragă de tine,
să te lungească
și să dispară orice fereastră
în care te-ai fi așezat
și-ai fi așteptat
numai ce era de așteptat
de la o fereastră care expune
pe pervaz inimi.
Ti-ai ascuns tematoare inima intr-un cuvant
Ce se poate sopti doar la ore de taina,
Cu sufletul aninat de o pala de vant,
Il vei rosti mereu ca pe-o sacra mantra.
am intalnit o cafenea tacuta, unde toti prietenii ascultau, dar nimeni nu vorbea. s-a pierdut in timp placerea tristetii si a zambetelor provenite din umbre si proiectari ale ramasitelor de pereti goi. acum, optimismul coloreaza chiar si fetele cu ochi inegali, asocieri de rosu cu verde aprins si foste inimi prizoniere in spatele desenelor cu henna.
am ascultat cum se rupe o rază de soarele ei… și mi-a placut.
Ooops! Nu va suparati, aici e cardiologia?
Stiti,
Mi-am pus inima-n fereastra,
Floarea mea din pieptu-mi glastra,
Caci in inaltimea albastra,
Eu i-s cer si ea-mi e astra.
Vindecati-o dumneavoastra!
şăzi blândă, alma: inimii mele îi şade bine acolo unde e. pentru pomeni, apelaţi 112 şi cereţi de la guvern!
uneori mi-e şi mie dor de cafenele tăcute, de henna şi arabescuri de parcă mi-ar aparţine. dar îmi amintesc că ieri… este numai trecut. optimism? e o boală de care, sper, m-am ferit. uneori cu ghimbir, ano.
îl accept pe “temătoare”, dana, doar pentru metaforă… altfel mi-s un mâţ curajos.
măi, papi, cardiologia pe care o ştiu şi vizitez eu e la timişoara. aici e direct spitalul de nebuni. crezi că mă cred degeaba pisică?
Dana? O fi vorba de anowen? 😆
kardia mou,
Ziceam si eu, asa, intr-o doara
agapi-papi, amu îl cauţi pe anowen după fuste?
ahaaa… deci sperai tu să recunosc că mi-s cam nebună, papa?
no, bine, iacă-tă-mă-s! 
moooaaaaa! iacă-tă-mă-s!! cine bagă cele mai multe cratime într-un cuvânt, ăsta da concurs! dar stau să mă gândesc, cred totuși că „iacătă” e mai degraba dintr-o bucată. unde-i graurele??
Cred că, în materie de verbe, trei cratime sunt maxim posibile: ”dărui-vi-l-aș”, ”încreți-mi-l-ați”, ”încărunți-vi-le-aș” etc.
La fel și la future simple: Perverti-vi-le-voi, Croi-vi-le-va, Ciordi-ni-le-va etc.
Mă trece o formă forțată la ora asta: ”Pe frate-meu-vi-l-aș da spre uz de unică folosință”, dar nu am frate, iar cratima dintre ”meu” și ”vi” e doar o găselniță personală.
Așaaa, substantive să tot unești: Făt-Frumos-cel-cu cartea-în-mână-născut, Adrian Năstase patru-case-cinci-zambacciene-și-alte-mătuși-cu-Tamara-în-frunte, etc.
Forța Ponta!
Sper să nu mă creadă cineva