despre oameni şi poveştile lor

preluăm de la cei doi frați cu care m-am căptușit de neamuri în minunata noastră familie (cine a citit cartea știe, cine nu să facă bine să o citească) un soi de leapșă numai bună, autorul fiind aici. nu știu dacă o să mă țină obiceiul ăsta, contez mai degrabă pe ei ca să nu … Read more

preluăm ideea și obiceiul familiei și în a cincea zi de an nou mă gândesc să rezum puțin ce am spus despre anul trecut și la ce mă gândesc că tot se mai aștern 361 de zile din anul abia născut. nu știu dacă mi-am dat eu seama, înclin să cred că nu, mai degrabă … Read more

-nu există moș crăciun, cap pătrat ce ești! și nu te mai uita așa la mine, ca un elefant duios și lacrimogen că nu ține. nu există și basta! s-a isprăvit cu poveștile! -dar asta înseamnă că nu vom primi nimic? nicio pungă sub brad? elipsădemoș? -ești prost ca noaptea! ce-mi bat eu capul cu tine, carcasă fără creier ce ești! ce … Read more

magrim se așezase pe scaunul de lângă fereastra prin care aveau să apară zorii și odată cu ei- spera el- toate veștile pe care le așteptau, era sigur că asta era ziua în care stephen, cel mai bun negociator al lor se va întoarce cu întâia dezlegare pentru binele ghildei pe care o conducea de … Read more

aerul rece mirosea a zăpadă și a scorțișoară sau așa credea, dar peste câmpul înfrigurat și pustiu, pe alocuri crăpat, încă nu apăruse niciun semn de iarnă.  înaintea ochilor, doar o întindere nesfârșită de pământ, sumbru ca cerul și ca noaptea din care părea că nu se vor mai trezi vreodată și pe care arina … Read more

îi zise să întindă mâna stângă și să închidă ochii, iar el se gândi să se opună, nu credea așa ceva, dar țiganca avea ceva fascinant și respingător în ochii verzi și bărbatul cedă, își simți mâna atinsă de ceva ca o aripă de fluture ori o răsuflare, îi auzi frânturile de cuvinte rostite într-o limbă … Read more

gal stătea pe scaunul mic, așezat lângă fereastră și privea prin sticla murdară și rece către ulița pe care nu trecea nimeni. îmbrăcată în rochia de lucru, cu nelipsitul șorț dinainte și cu părul împletit ca o coroană în vârful capului, frământa cu mâinile boneta de olandă pe care o ținea în poală, stătea și aștepta, după … Read more

privesc cerul de fiecare dată. există în culoarea asfințitului ceva care tulbură liniile de lumină care se sting și îmi spune că este vremea să vânez. asta și mirosul pe care îl recunosc întotdeauna, un amestec metalic și înțepător, de sânge care urmează să curgă, nu al meu, desigur, eu sunt filipul șchiop și aceasta … Read more

soarele cobora la  vale așa cum o făcea în fiecare seară, mai întâi peste dealul văduvei, mai apoi peste fiecare dintre casele mici, de lut ale satului în care trăiesc toți cei veniți să moară. lili stătea pe prispă și privea cerul ca pe-o bucată de pânză din care și-ar fi croit rochie, să arate … Read more

pentru a înțeles din puținele discuții pe care le-am avut și nu aici pe blog, am înțeles că nu le este dor să scriem împreună cu vin cu întrebarea: v-ar interesa? scriem împreună din nou? sigur, texte literare, ce altceva? și poate ridicăm puțin ștacheta că unii/toți am mai crescut și renunțăm la tabele, tabele … Read more

s-a născut într-o zi de octombrie a anului trecut. maika. o zi de octombrie în care eu plângeam, probabil că și ea. bebe. maya murise cu o zi înainte și despărțirea noastră a fot grea și dureroasă. e greu să te desparți de cineva care te-a iubit cel mai mult pe lume. și ai știut … Read more

text participant la un concurs, pe care am așteptat multă vreme să îl pot publica acasă… si îmi cer scuze pentru majuscule. Eris se așeză pe scaunul gol, singurul din cameră cu excepția celui de la birou, pus undeva în apropierea ferestrei pe care cineva o lăsase deschisă și vântul trimitea prin ea toate mesajele … Read more

mă bate gândul să mai pun astăzi o majusculă în suflet…și nu pentru că ar fi fost, este încă, ziua lui ci pentru că, în poezie nu-i știu perechea deși am cutreierat ceva vreme printre pagini în vers. pe nichita nu l-am cunoscut, nu așa cum se cunosc oamenii, cât mai degrabă cuvintele. l-am văzut … Read more

pe când era micuță, erin locuia într-o casă pe romanstrasse, nu departe de nymphenburg schloss, într-o lume plină de verdeață și liniște. în lumea aceea ireală, cu mobile vechi și miros de ștrudel, auzise întâia oară despre stele. bona ei încerca adesea să-i împărtășească din poveștile și cunoștințele ei, mai cu seamă atunci când ieșeau … Read more