despre oameni şi poveştile lor

”nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească’‘ cu siguranţă că recunoaşteţi, aşa încep amintirile din copilărie ale marelui nostru povestitor, ion creangă, iar descrierile satului său natal sunt amalgamuri de melancolie, de suav; simpla lectură a acestora ar putea naşte în noi dorul de sat, … Read more

despre prietenie s-a vorbit şi cu siguranţă că se va mai vorbi mult în blogosferă pentru că nevoia noastră de socializare, oricât de introvertiţi am fi, ne împinge mereu înainte.  ne naştem având alături de noi părinţi, fraţi, bunici, rude pe care le acceptăm, cu care trăim în relaţii mai bune sau mai puţin bune, … Read more

vineri dimineaţă. ziua este vătuită şi primele semne de zăpadă coboară dinspre munte. de sub aburii cafelei privesc fulgii de zăpadă care alunecă timid înspre pământ. pielea bătrânului uscat şi arid îi înghite. simt frigul înfăşurându-se pe oase cu panglicile lui şi mă ademeneşte gândul reîntoarcerii în culcuşul cald, dar îl las să cadă pe … Read more

nu ştiu câţi dintre voi auziseră de axl rose înainte ca november rain să ne invadeze casele şi, de ce nu, sufletele. nu ştiu câţi dintre voi erau fanii trupei, înainte ca puştiul cu bandană roşie şi chitaristul creţ, al cărui chip nu se vedea aproape niciodată, să facă din legendarul hit al lui bob … Read more

din capul locului mărturisesc că acest post nu își propune să fie o lecție de psihologie. nu am studiile necesare, doar aplecarea și pasiunea spre cunoașterea proprie și a semenilor mei. de-aceea prietenii mei buni știu că am o privire oblică, cu care m-am obișnuit să văd lumea. ei ştiu că atunci când doar tac … Read more

Şerpuitoare, lungi, sinuoase. Panglici de asfalt ce leagă şi dezleagă o lume de alta, oameni, cuvinte, gânduri, case, chiar şi copacii gândurilor mele sunt legaţi cu o panglică gri. Şi cu zile care nu ne cunosc, nu ne mai cunosc. La capătul unui astfel de drum este inima mea. Fire nevăzute o ţin acolo, pe … Read more