despre oameni şi poveştile lor

să nu te temi de adevăr. șovăia. dimineața în care pleca, așa cum stabilise, să fugă din calea primejdiei care se plimba prin palat trecuse, se risipise ca nisipul în vânt și ea era tot acolo, într-o amorțeală din care se întreba uneori ”dar dacă?” dar dacă greșea de data asta și se mai putea … Read more

stătea la fereastră cât era ziua de lungă și aștepta, urmărea spectacolul vieții din care nu mai făcea parte de o bună bucată de vreme, imobilizat în fotoliu, ieșea tot mai rar și cu dificultate, forțat fiind mai cu seamă de bolile vârstei, cu ajutorul asistenților care îl jupuiau de bani și-l oboseau este măsură, … Read more

stă în oficiul mic și privește pe fereastră cu un aer de iritare mocnită. așteaptă. dincolo, în biroul mare, un soi de open-space în nuanțe verde obosit, liniștea își face de lucru. nici măcar femeia de la curățenie nu a apărut, pesemne a aflat de ședința ad hoc și așteaptă și ea ori robotește prin baie, … Read more

eram, deci, cu toții, la masa de lângă intrarea pe terasa chiorului, deși era mult zis terasă pentru cele câteva mese damblagite, care numai albe nu mai erau, împrejmuite cu un gard scund, gata să cadă și el, motiv pentru care orice bețiv de-al locului nici nu se atingea de el, știa că ar putea … Read more

după înmormântare,  casa fusese închisă pentru o vreme și evitase să se întoarcă la ea, găsise tot felul de motive ca să nu vină. un strat gros de praf și un miros greu de închis se așezară peste toate lucrurile pe care le adunaseră ai ei și chiar și ea, cât trăise aici, în anii lipsiți … Read more

se pare că, așa cum am anticipat de săptămâna trecută, am uitat complet de bucurii, noroc că neamul prestează în acest sens. prin urmare, ca și săptămâna trecută, nu luni, ci marți apar și eu ca broasca-n lac. sigur, aș putea să dau vina pe blue monday, dar și de aia am uitat ieri. 1.locul … Read more

drumul cotea agale pe lângă o pădurice nu prea deasă, de copaci lipsiți de vlagă, care se țineau cu toată puterea de pământul uscat, motiv pentru care nici nu creșteau și nici nu aveau coroane bogate, puținele frunze care se încăpățânau să trăiască erau de un verde stins, printre care se vedea drumul șerpuind mai … Read more

fostul profesor de română stătea în celulă cu scrisoarea elizei în mâinile tremurânde. o citise deja de atâtea ori încât era de-ajuns să se uite așa, într-o doară, ca să știe care cuvinte le urmau pe celelalte. și nu destăinuirea ei în ceasul morții îl îndurerase, cât faptul că ea nu se mai afla pe … Read more

preluăm de la cei doi frați cu care m-am căptușit de neamuri în minunata noastră familie (cine a citit cartea știe, cine nu să facă bine să o citească) un soi de leapșă numai bună, autorul fiind aici. nu știu dacă o să mă țină obiceiul ăsta, contez mai degrabă pe ei ca să nu … Read more

preluăm ideea și obiceiul familiei și în a cincea zi de an nou mă gândesc să rezum puțin ce am spus despre anul trecut și la ce mă gândesc că tot se mai aștern 361 de zile din anul abia născut. nu știu dacă mi-am dat eu seama, înclin să cred că nu, mai degrabă … Read more

-nu există moș crăciun, cap pătrat ce ești! și nu te mai uita așa la mine, ca un elefant duios și lacrimogen că nu ține. nu există și basta! s-a isprăvit cu poveștile! -dar asta înseamnă că nu vom primi nimic? nicio pungă sub brad? elipsădemoș? -ești prost ca noaptea! ce-mi bat eu capul cu tine, carcasă fără creier ce ești! ce … Read more

magrim se așezase pe scaunul de lângă fereastra prin care aveau să apară zorii și odată cu ei- spera el- toate veștile pe care le așteptau, era sigur că asta era ziua în care stephen, cel mai bun negociator al lor se va întoarce cu întâia dezlegare pentru binele ghildei pe care o conducea de … Read more

aerul rece mirosea a zăpadă și a scorțișoară sau așa credea, dar peste câmpul înfrigurat și pustiu, pe alocuri crăpat, încă nu apăruse niciun semn de iarnă.  înaintea ochilor, doar o întindere nesfârșită de pământ, sumbru ca cerul și ca noaptea din care părea că nu se vor mai trezi vreodată și pe care arina … Read more

îi zise să întindă mâna stângă și să închidă ochii, iar el se gândi să se opună, nu credea așa ceva, dar țiganca avea ceva fascinant și respingător în ochii verzi și bărbatul cedă, își simți mâna atinsă de ceva ca o aripă de fluture ori o răsuflare, îi auzi frânturile de cuvinte rostite într-o limbă … Read more