despre oameni şi poveştile lor

îmi amintesc acum, când mă despart puţine ore de plecarea la istanbul, cum am scris povestea care mi-a adus acest premiu: abia întoarsă din cracovia, cu bagajele încă nedesfăcute şi sub privirile (să zicem mirate ) ale soţului meu pe care îl expediasem preventiv după ceva de-ale gurii, ca să nu mai văd cum rânjeşte la … Read more

„inima mea poate fi orice: o pajiște pentru gazele, o mănăstire pentru călugări creștini, un templu pentru idoli, ka’ba pelerinului, tablele torei și cartea coranului. eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia și credința mea”. (Ibn Arabi)   sursa foto: aici te voi duce curând, inimă, în locul … Read more

libertatea  şi bunătatea sunt două surori ce locuiesc la marginea satului, într-o casă a cărei coloratură are nuanţe de incert şi de solar, dar nicidecum de abstract, totul depinde însă de ora la care priveşti într-acolo, cu onorabila intenţie de a le face o vizită, lucru pe care îl vor simţi imediat, oricât de departe ai fi, căci au experienţă şi “văd” … Read more

se-noptase de-a binelea când am ajuns acolo, pe colţul acela albastru ce mirosea a promisiuni. nemaigăsind calea, o apucasem cu toţii către ceea ce ne arătase steaua, descătuşaţi de acea certitudine pe care ţi-o dă punctul fix, destinaţia precisă, palidă extensie a ceea ce unii numesc scop, înclinându-şi deliberat balanţa sufletului către raţiune. mersesem cale lungă, unul lângă celălalt, … Read more

ca salcia plângătoare am să vin într-o noapte cu pletele lungi şi întunecate să îţi învelesc odihna. sângele tău o să mă recunoască. asemeni migdalelor dulci îmi vor fi cuvintele pe care mâna ta le ghiceşte pe lespezi, ridicându-se asemeni respiraţiilor sub dezmierdarea limpede ca o apă. gura ta o să mă recunoască. ca vântul … Read more

sursa foto: salome. anului care trece… mulţumiri pentru toate întâmplările care au fost, pentru oamenii buni pe care i-am cunoscut, pentru locurile noi pe care le-am vizitat, pentru adevărul aflat, lumina şi bucuria din fiecare răsărit al zilei. mulţumesc şi sunt recunoscătoare celor care au trecut pe aici, celor care mă însoţesc şi mă ceartă … Read more

sursa foto: salome. toţi cei care mă citesc de mai mult timp ştiu că la finele anului, apărută iniţial ca o joacă, scriu o poveste dedicată anului care se încheie, numită amor cu un muribund. aceasta este a treia, pe celelalte le puteţi găsi aici şi aici. povestea de faţă continuă tradiţia anilor trecuţi şi … Read more

…încă sărbătorim! dar vă promit pentru zilele care vin o nouă poveste! Crăciun fericit!  

dacă vrei să ştii ce înseamnă ciocolata pentru mine, vino în lumea mea, acolo unde dorm pisici pe pervaz şi unde până şi cuvintele au uneori o coloratură dulce, aparte. pe trecerile mele de lumi, în decorul tacit al zăpezilor ce stau să se aştearnă, vei zâmbi descoperind că poarta ce deschide labirintul este ea însăşi un truc apetisant, chemând călătorii. … Read more

arcuş nocturn, pe valea coapselor tale ce dau în clocot, eu sunt un rebus îndrăgostit de verticalitate, reacţie firească de îndreptare a gândului către lesnicioasa cale ce ne apropie. pesemne că şi tu, căzut oarecum pe umbre, dai nouă trebuinţă, înveliş de palimpsest, sunetului ce-nmugureşte noaptea îmbrăţişărilor noastre furate în adăpost de întuneric. în calea … Read more

sursa foto: salome pământul gemea uscat pe sub frunzele reci, apăsate şi ele de rugină. o sete imensă, nepotolită, se ridica asemeni unui abur stins, tăcut, uşor alburiu, ca o impresie de volatilă de zăpadă . fetiţa ieşise în curtea micuţă ţinând în palmele ei mici şi înmănuşate un obiect de culoare albă, poate o … Read more

cu dedicaţie… ştie el! 😀 și pentru că ieri a fost ziua ta de naștere și știu că atunci când te-am sunat ți s-a luminat chipul pentru o clipă și ai zâmbit și aș vrea tare mult ca zâmbetul acesta să îți fie scut, să îți fie mână întinsă și norii să se risipească atunci … Read more

telefonul sună de minute bune, cu încăpăţânarea lui stridentă, dar nu răspund deşi aş putea să o fac, este doar la un lat de palmă distanţă de mâna mea, cea în care stă mai mereu o unealtă de scris, în vreme ce mâna cealaltă ţine cumva protector pagina doar pe jumătate albă, ridicându-se la răstimpuri … Read more

sursa foto: salome mă aşez uneori în colţul de sus, acolo unde liniştea coboară între două respiraţii, tăcută ca o sugestie abia exprimată de ochii închişi, dar nu a negare, nicidecum, ci a înţelegere. acolo, sub arcul de timp aproape fericit, nicio voce nu tresare, iar soluţiile coboară lin, ca nişte baloane multicolore, atenuând de la … Read more

sursa foto: salome în cercul de sus, cel nevăzut şi neatins, liniştea este absolută. îmi imaginez uneori că îl ating în ciuda distanţei şi a staturii mele deloc impunătoare, ba din contră, extrem de măruntă, aşa cum îi stă bine unei pisici. dar asta nu mă împiedică nicidecum să visez. de pildă am visat până … Read more