… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
am aflat că aici este rost de concurs: scrieri într-o ureche literă: t. vinovată că am aflat este dagatha care, participă şi ea. v-aş invita şi pe voi, dacă nu să participaţi, barem să ne votaţi! aici (later edit: votul se face pe 4 şi 5 februarie, pentru locurile 1, 2 şi 3 şi vă … Read more
semne şi vânt. dezîmblânzire. mi-e dor să alerg, aşa cum o făceam odată, cu umerii mici tiviţi de aripile nevăzute ale inocenţei. mi-e dor să mai fiu precum caii sălbatici, refuzând darul de zahăr, ademenirea. şi am închis astăzi toate porţile. spirala în mine se strânge, timp al naivităţilor în adânc şi în tăcut să … Read more
undeva pe la începutul anului trecut, pentru că nu apucasem să postez textul chiar la finele anului, atunci când se născuse de fapt, scrisesem pe acest blog un articol numit chiar aşa: “amor cu un muribund”. şi iată că povestea se repetă: în decembrie, în ultimele zile ale anului abia încheiat, un nou “amor” s-a … Read more
te iubesc- îmi spune luna și eu cred, pe totdeauna zâna nopților, nebuna cum îmi râde strâmb. te doresc- șoptește zâna stelei răsucind întruna firul nopții prins în mâna care mă cuprinde strâmb. dar eu știu că e doar una luna mea tivind minciuna însă astăzi mi-e totuna dacă-i drept sau strâmb. și pentru că … Read more
tâmple albind, neaua veghind, tâmple ce tâmple ating, una spre cealaltă, neştiutul, nespusul, lumea în alb şi în negru risipind, adunând, gând peste gând şi cuvânt, mâini ce se întind. arcuind, mână în mână cuprind, una pe cealaltă, neştiutul, nespusul, lumea în negru şi alb adunând, risipind cuvânt şi gând. atunci când mor anii oare … Read more
… cândva în 13 decembrie s-a stins el, marele, poetul. astăzi este numai uitare. astăzi nu ne mai amintim. De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu … Read more
legare-dezlegare, inima prinsă de un fir de iarbă, gândul prins de o întrebare rătăcită, nespusă. prindere-desprindere, un asfinţit fumegând în ceaşca nopţii, rădăcina pierdută în aer, lacrima prinsă de lacrimă. şi te-am visat vorbind, rostogolind înspre mine strugurii vorbelor tale, noaptea nu era nicăieri ziua nu venea de niciunde, doar zeama de cucută a tăcerii … Read more
“a fi sau a nu fi”- doar şase cuvinte sunt de-ajuns şi imaginea tânărului, a prinţului filozof al danemarcei ne apare în amintire, aşa cum deseori l-am văzut, întrupat în felurite moduri, mai aproape de astăzi ori mai atinse de patina vremii şi mă gândesc acum că dintre toate piesele de teatru ce ne-au rămas … Read more
mi s-a întâmplat aseară, pe când ieşeam dintr-un magazin, să mi se intersecteze privirea obosită, preţ de câteva clipe, cu cea a unui copil şi aproape că mi-au dat lacrimile. băieţelul purta haine modeste ce îi învăluiau trupul micuţ, apărându-l palid de frigul serii şi avea o căciuliţă bej, aproape albită de atâta spălat, o … Read more
bucăţi cartonate, uneori atinse de patina timpului, uneori aproape uitate în sertarele şi memoriile noastre, clipe închise pentru eternitate într-o bucată de carton mai mult sau mai puţin lucios pe care anii le păstrează cuminţi în albume, în rame ce dorm aliniate pe etajere de suflet sau de mobilă. amintiri pe care le-am pregătit mai … Read more
ultima lună de toamnă. verdele, atâta cât mai este, se transformă direct în negru, fără să mai treacă prin starea de rugină. frunzele căzute iau forma tălpilor care le strivesc și se transformă, atinse de brumă, în mici particule, invizibile, care ne ating porii. am frunze în păr. mi se zbate o rugină pe inimă. … Read more
să risipim poeziile pe masă ca nişte cărţi de joc, la colţuri de stradă, pe copaci şi pe frunzele căzute, să ne risipim astăzi vorbele, versurile, cu încântare copilărească. eu am să-ţi pun în ceaşcă în loc de zahăr o metaforă dublu rafinată, tu ai să-mi aduci un vers crocant. să ne risipim astăzi foile, … Read more
aşa cum a fost şi joia trecută,astăzi este zi de guest post şi iată că altcineva a răspuns din nou invitaţiei mele de a scrie aici, pe acest blog şi ne va fi gazdă pentru două zile. este vorba de dagatha pe care o cunosc de relativ puţină vreme, dar pe care o ştiu deja … Read more
pe scara ce duce în sus, pe sub coloane şi arcade albe, zidite imaginar din pietrele nopţii, eu nu sunt niciodată singură. mă însoţesc adesea, tăcut, orbii făurari, aceşti meşteri cu ochi de întuneric ce cioplesc în lumină cu mâinile lor însângerate şi chiar dacă nu mă pot vedea, ei mă simt cum trec, cum … Read more
erau cinci copaci pe deal. puteam să-i văd de la fereastra mea cum stau drepţi, ca degetele răsfirate de la o mână şi singura lor mişcare era un cântec nedesluşit al frunzelor atinse de vânt. nu-l auzeam, dar îl puteam ghici. departe, în zare, desenat direct pe cer, un munte zâmbea înclinat spre fratele lui … Read more