despre oameni şi poveştile lor

sursa foto: salome venise aşa cum vin de fapt toate anotimpurile, ca o dizolvare tacită, supusă, împletire de tablouri ce par să nu aibă nimic în comun şi totuşi se amestecă, se îmbrăţişează într-un sărut cumva curios, în care o parte se estompează şi o alta se amplifică lent. tubul acela miraculos în care culorile … Read more

îmi chem toate ploile toamnei şi mă leg cu promisiuni că am să învelesc toate frunzele ei cu pudră de zahăr şi mângăieri de lut furate de la alţii. îmi caut braţele amândouă pe o singură parte a trupului, cea lipsită de aripi şi de curaj. eu nu te pot împiedica să vii, dar mă … Read more

   dacă mă vei uita închisă într-o batistă cum am să regăsesc calea spre tine?- gândul acesta mă doare ca o poartă închisă. dacă ai scris pe această temă, te rog să te înscrii aici:

în spatele textului ademenitor ca o friptură perfect rumenită şi pentru care am investit ici şi colo câte o frază amuzată, citită cu ochi miopi, şi veşnicele mele tertipuri, acelea care, cu un acut simţ de prevedere fiind poleite, nu lasă luminii nicio informaţie nerăsucită, zâmbetul meu de statuie lucitoare a obosit şi oricât de … Read more

desigur că până la meciul la care vom privi amintindu-ne iarăşi de generaţia demult apusă a echipei noastre naţionale de fotbal mai este suficient de mult timp pentru orice altceva… cum ar fi: 1. doi oameni dragi mie din blogosferă s-au întâlnit la iaşi: şobolanul cel coolnewz descălecat tocmai de la freiburg şi nimeni alta … Read more

dimineţile îşi varsă lumina încet, într-un amestec de tăceri pe care numai respiraţia îl mai atinge la răstimpuri, egal, ca o pală atinsă de vânt. ea stă aplecată peste pagina miraculos albă cu chipul atins de şuviţele de păr ce tot alunecă. uneori, atunci când ridică privirea spre nicăieri, ochii ei limpezi au luciri de … Read more

amurgul îmbrăţişării noastre a fost scurt: ochii tăi luceau de lumină, ochii mei desenau lacrimă. de-acum drumurile se dezlegau chiar dacă spuneai că nu. mi-ai vărsat în poală tristeţi inutile, biet staniol fără culoare le ţinea, apoi mi-ai spus să nu, să nu îmi fac griji, plasa de minciuni e de-ajuns, nu-mi va fi sete … Read more

1. eu nu sunt pâinea zilelor tale şi nici grâul cel nou pe care tinere braţe îl duc la moara care îl transformă apoi în pulbere albă, în acel cântec ademenitor şi perpetuu al roţii împinse de apă. eu sunt doar o tulburare de frunze atinse de vânt după acelaşi tipar neştiut, mirosind a melancolie … Read more

Eyes Scraps for Facebook limanuri de linişte ţi-s ochii. ca o livadă de mere în care curge promisiunea unui vis lacom pe care nu-l poate perturba larma unui gând încă nerostit. licurici verzi coborând latent, ca o sentinţă de vremuri limpezi în acest ţinut lacustru care este inima mea. ochii tăi privind când languros, când … Read more

femeia îi întinse un pahar mare, cu lapte. el bău cu înghiţituri repezi, de parcă ar fi fost gonit din urmă. cu setea întrucâtva potolită, o privi cu ochi mari şi curioşi, atent la mâinile ce ţineau acum o bucată de pâine. femeia o unse cu ceva, o pastă, o unsoare şi i-o întinse zâmbind. … Read more

  între mine şi tine o taină. perfecţiunea ta nu va fi niciodată egală cu inocenţa mea, aşa cum nici statornicia formei tale nu este comparabilă cu uimirea din ochii mei. aceeaşi fiind în formă şi sens, eu îţi voi rămâne egală doar în admiraţia cu care te voi privi întotdeauna, chiar şi atunci când, … Read more

trup însetat de lumină în căuşul tău de marmură vie, ce menestrel îţi arcuieşte zâmbetul tainic, dulce şi continuă metamorfoză a petalei? ce mlaştini de necunoscut au secat până la albul absolut al pietrei, pentru ca murmurul pielii tale să se audă atât de limpede şi de nestins? ce mângâieri ţi-au atins cu şoapte de … Read more

– onorată instanţă, eu îl declar pe inculpat, vinovat! toate cercetările noastre arată că, indubitabil, planul acestui amărât a urmărit cu mârşăvie subminarea autorităţii noastre. fiecare probă găsită şi adusă astăzi în faţa domniilor voastre, conduce către această tristă şi zguduitoare concluzie! knup, celălalt cap al nostru, privi tâmp, ca şi cum abia se trezise din … Read more

curios ea avea mărgăritare la tâmplă. lucru curios, tocmai pentru că vremea florilor trecuse de mult, acum era numai o arşiţă galbenă şi uscată, prăduind totul de sevă. el o mai privi o dată, mirat, apoi scoase din fântână găleata aceea pe jumătate plină cu apă. nici fântânile nu mai erau ca atunci, ohooo, dar … Read more

biet măscărici, câte parabole se pot scrie despre singurătatea ta şi despre micul baston de mareşal, da, da, acela din carton ud de lacrimile pe care nu le arăţi nimănui? câte linii curbe te-au înălţat sub soarele de-o clipă al scenei, coborându-te apoi în negrul tăcerii? te privesc uneori şi tac, de dincolo de distanţa … Read more

bucăţi. oameni- bucăţi uitaţi în soare. ceva mai încolo, pe sub greşitele porţi ale umbrei, un câine se prelinge ca literele destrămate ale unui alfabet caraghios şi inutil. ţine în botul uscat ce a mai rămas din osul timpului. un copil al sărăciei, ca un animal cu ochii goi, trage nişte linii în nisip: cercuri tot … Read more