sursa foto: salome
mă aşez uneori în colţul de sus, acolo unde liniştea coboară între două respiraţii, tăcută ca o sugestie abia exprimată de ochii închişi, dar nu a negare, nicidecum, ci a înţelegere.
acolo, sub arcul de timp aproape fericit, nicio voce nu tresare, iar soluţiile coboară lin, ca nişte baloane multicolore, atenuând de la bun început orice vagă iluzie de conflict ce ar putea tulbura, chiar şi numai părelnic, dulcea armonie, căci rostul tuturor lucrurilor nu este greu de desluşit, trebuie doar să învăţăm să fim aşa cu ne este firea, şi poate ceva mai afectuoşi.
în colţul de sus al inimii, acolo tânjesc să rămân, ca un copil la porţile cunoaşterii, purtând pe umeri mantia unui zâmbet fericit, chiar dacă drumul este greu şi abrupt pe alocuri. eu ştiu că voi avea timp să recunosc după voce toate chemările lumii şi în liniştea albă, toate soluţiile vor semăna cu nişte răspântii din care voi alege mereu, cu ochii închişi, calea cea bună. lipsită de orice conflict, eliberată de orice constrângere, imună la orice sugestie venită din afara fiinţei mele, acel exterior cu care eu sunt în acord, în deplină armonie, eu merg mai departe, asumându-mi acceptarea. de undeva din adânc coboară peste mine singurătatea exprimată printr-o privire, printr-o îmbrăţişare: doi ochi afectuoşi, de pisică, strivind cerul într-o iluzie.
Nu e iluzie, nu e singuratate..ochii de pisica exista. O zi buna Psi.
Îmi place tare mult sfârşitul – cu “ochi afectuoşi, de pisică”
Ce frumos ar fi sa alegem mereu calea cea buna, la toate raspantiile intalnite…
o alegem de fapt, chiar dacă nu pare totdeauna aşa!
da, da… sigur că ştii cum este, frumosule!
ba este singurătate, scorpio. undeva în adânc, scrisul este ceva solitar.
hop și eu
Nu e în aceeași direcție, dar…
mie nu-mi plac colţurile,
mie-mi plac arcurile…
în arcurile de sus,
stau pisici cu ochii pe fus.
ştiu că şi tu l-ai găsit, carmen. ştiu.
dar e tulburător. te-am citit.
eh, așa se mai întâmplă…
pe fusul orar?
dar ce am putea face să nu se mai întâmple? mă întreb asta…
Păi asta m-am întrebat și eu…
pe fuse…şi se duse.
nu mi se par, chiar sunt, rata!