ziua în care mi-am pierdut aura

ziua aceea în care mi-am pierdut aura nu păruse (şi poate că nici nu fusese) cu nimic deosebită faţă de celelalte. nicio urmă greşită de ruj, niciun zâmbet prelins din tipar ca o impardonabilă eroare de machiaj, nici măcar o cută a rochiei negre care începuse să capete rotunjimi de ciocolată, lipsea parcă şi urma aceea de parfum, căci flaconul ermetic închis fusese, ca de obicei, uitat.
cu toate acestea îmi amintesc. îmi cumpărasem un stilou alb, marmorat şi nu îmi plăcea urma lui pe hârtie. gândurile nu se mai aşezau atât de cuminţi (spre straniu) în scris, gura ta nu mă mai rostise.
ziua aceea în care îmi pierdusem aura era prima zi fără tine. de atunci rătăcesc ca un orb printre cuvinte.