tudor, mama spune că trebuie să te salut! miao! 🙂
… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
sursa foto: deviantart promisesem prin primăvară, atunci când am citit postarea lui carmen despre trădare, că vom avea şi aici, la pisicafea, o dezbatere pe această temă. ideea nu am uitat-o nicidecum, însă nu ştiu cum de am reuşit să amân atât de mult, deşi au fost câteva încercări de creionare pe marginea temei, toate soldate … Read more
închide ochii. te voi duce astăzi într-un vis de demult, într-o poveste pe care nu ai cum să o uiţi, din vremuri calde şi lipsite de griji, numită pur şi simplu vacanţa cea mare. zâmbeşti? nu-i aşa că amintirile coboară cu clopotele lor şi ţi se face dor de tot ceea ce ai trăit atunci, copil … Read more
sirenele sună ca un plâns ori ca o lacrimă de hârtie sfâşiată sub arcadele nopţii. îmi vine să îţi spun că nu, până la primăvară mai este, să lăsăm aşadar zăpezile să ne acopere, să mai uităm puţin ori să ne aducem aminte de altceva. de altcumva, mai luminos. nu suport să plâng atunci când … Read more
atunci când vine vorba despre o relaţie dintre un bărbat şi o femeie, atunci când vezi de pildă, la o terasă, o pereche privindu-se cu atenţie şi discutând, te gândeşti pentru o clipă că cei doi oameni pot fi mai mult decât colegi şi mai puţin decât iubiţi? să ducem exemplul puţin mai departe şi … Read more
sursa foto: voguelove dă-ţi întâlnire cu un zâmbet. cu floarea aceea de apă sau de măr rostogolit, cu gustul cireşelor ori al cafelei de dimineaţă, cu mirosul de plumb risipit în ştiri uitate ori cu scrumul iluziilor trezite târziu. dă-ţi întâlnire cu o carte, cu un tablou ori cu un cântec şi toate câte sunt … Read more
sursa foto: salome în noaptea care coborâse peste noi asemeni unei perdele de mătase groasă și foșnitoare, cuvintele își pierduseră parcă orice înțeles, iar noi priveam uimiți cum luna imensă, așa cum nu o mai văzusem până atunci se scălda în mare, în vreme ce noi, spectatori ai clipei, ne țineam de mâini, doi câte … Read more
sursa foto: meteoplus o senzaţie de amorţire îi prinse gândurile, mintea întreagă şi numai întrebarea aceea fără răspuns o mai simţea zvâcnind intermitent, undeva în adânc. de ce? poate că lucrurile aveau să se aşeze pe un făgaş, altul, deodată cu zorii, cert era că nu visase nimic ori nu-şi mai amintea, i se întâmpla … Read more
se trezise în zori cu un gust amar şi fără nicio decizie în minte. crezuse, sperase că noaptea îi va fi un bun sfetnic aşa cum se spunea mereu, însă gândurile îi erau aceleaşi, grele, deloc limpezite, conturând imaginile ultimelor zile, acelea pe care le-ar fi vrut şterse, definitiv uitate, de parcă astfel lucrurile ar fi putut să revină pe făgaşul normal şi bun, poate nu neapărat cel mai fericit, însă cu siguranţă unicul pe care îl ştia şi îl putea înţelege cu mintea ei.
sursa foto: deviantart pe fiecare pagină am scris câte un cuvânt. apoi le-am vopsit. verde, albastru, din culorile mirate ale câte unui amurg ori răsărit pe care le uitasem. când toate foile s-au uscat, le-am legat unele de celelalte. – par un pretext de curcubeu! – mi-ai şoptit râzând. apoi ai deschis fereastra larg, să … Read more
întâmplarea pe care încerc să o redau astăzi, ca o poveste de duminică, de citit şi de gândit, mi se pare că s-a petrecut în ani prea repede trecuţi, prea demult, încât nici nu prea le mai ştiu numărul şi este adevărată, aşa cum rar sunt poveştile mele. când noi ne-am cunoscut, laura avea ceea … Read more
promisesem mai demult, în urma unei frumoase discuţii din virtual că voi încerca să creionez, după o cercetare mai în adânc, povestea celor trei înţelepţi din lumea persiei, acel triunghi al misticii şi al poeziei din care fac parte khayyam, arabi şi rumi (deşi lumea aceasta, trebuie să recunoaştem, este cu mult mai vastă, iar în volumul a cărui … Read more
pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele blogurile mai târziu, vă reamintim că “duminica se găteşte româneşte, o conservă de… peşte!“…. ăăă… nu, nu-i asta, am încurcat postările de când cu lecţia de fizică a prietenului nostru, şobolanul care, dacă nu ştiţi se mută la ţară (se laudă cu asta de ceva vreme, de prea multă vreme) aşa că îşi permite că umple ograda de mirosul îmbietor somptuos şi decadent al clătitelor, aşa între două discuţii la gard cu vecinele amatoare de aerobic şi două ciocane 😛 .
sursa foto: women lifestyles atunci când ajungi pentru prima dată sau pentru cine știe a câta oară în lumea fascinantă și plină de povești a turciei, dincolo de tot ce încântă ochiul și bucură sufletul, reminiscențe ale unui trecut ce și-a pus amprenta pe imaginea de astăzi, influenţând chiar mai mult decât am recunoaşte, cultura … Read more