o poveste din konya (rumi)

departe de civilizaţia şi opulenţa marilor oraşe în care tradiţia şi trecutul miraculos al celor două mari imperii, bizantin şi otoman, se împletesc cu temele noi, din metal şi sticlă, influenţe ale occidentului, în miezul turciei de astăzi, în lumea aspră şi uscată a anatoliei centrale, timpul pare să se fi oprit din propria-i rotire în ceasornic, uimit de ceea ce numim astăzi spectacolul dervişilor rotitori.

desigur că în savoarea unei vacanţe în istambul, orice turist îşi poate oferi plăcerea unui astfel de spectacol în schimbul a 30-40 de lire turceşti, la mevlevihanesi, dar acolo, pe podişul arid al lumii, în vechea capitală selgiucidă, rotirea aceea, ferită de privirile indiscrete şi curioase, capătă cu totul alte semnificaţii, fiind de fapt o călătorie.

în oraşul numit cândva ikonion în greaca veche (da, chiar icoană înseamnă) sau konya de astăzi, “cetatea islamului”, la începutul secolului al XIII-lea, soseşte poetul şi juristul persan jalal al-din rumi muhammad, însoţindu-şi tatăl, unui strălucit teolog. influenţat de ibn arabi, cel cunoscut astăzi ca mevlana rumi a fost un gânditor evolutiv care considera divinitatea atât ca pe un sol, cât şi ca pe un scop al întregii existenţe, căci spiritul – de natură divină fiind- este supus unui îndelung proces de transformare care parcurge din aproape în aproape drumul către acelaşi ego divin.

până aici nimic deosebit, căci konya acelor vremuri era un oraş plin de strălucire, reşedinţa sultanatului selgiucid şi putea atrage elita intelectualităţii, iar tânărul rumi, născut undeva pe teritorul afganistanului de astăzi, găseşte aici nu numai un nou cămin, ci şi solul potrivit pentru rodirea sa.

şi totuşi, ceea ce avea să îl schimbe definitiv, transformându-l într-un ascet ce avea să îşi petreacă ultimii 25 de ani ai vieţii în izolare, meditaţie şi creaţie este întâlnirea cu un mistic rătăcitor, o întâlnire care îl marchează atât de mult încât discipolii săi ori chiar fiul acestuia, nu se ştie cu exactitate, plănuiesc asasinarea sa.

pentru a înţelege puţin profunzimea acestei relaţii şi transformarea lui rumi în marele poet sufi care a devenit, este important să înţelegem sufismul care nu este nicidecum un ordin religios desprins din islam, ci este chiar inima sa, dimensiunea sa mistică, interioară, iar cei care îi parcurg calea sunt ajutaţi întotdeauna de un învăţător. pentru rumi acesta a fost shams al-din din tabriz, alături de care a trăit o comuniune sufletească completă, plină de discuţii mistice ce va atrage invidia şi apoi uciderea acestuia, chiar de către elevii lui rumi.

îndurerat de dispariţia celui care i-a deschis calea, mevlana rumi se va retrage, dăruind din această asceză cele şase cărţi ale manthawi – considerat astăzi limba coranului de către adepţii săi- şi ceremonia sema, a rotirii dervişilor, cea care, cu cele şapte părţi ale sale, reprezintă călătoria mistică a individului prin ascensiunea pe drumul inimii şi al minţii, transformarea dervişilor pe calea adevărului prin abandonarea propriului ego şi atingerea perfecţiunii, întorcându-se apoi din această călătorie spirituală în lumea căreia îi oferă iubirea şi serviciile.

îmbrăcaţi în hainele lor lungi şi albe ce amintesc de giulgiu, purtând pe cap pălăriile conice înalte (piatra funerară a ego-ului), dervişii se rotesc ore în şir, de la dreapta la stânga, în jurul inimii, primind prin mâna dreaptă, înălţată spre cer, binecuvântare şi energie pe care le transmit mai departe, prin cealaltă mână, a inimii şi iubirii, spre pământ. o rotire pentru care se pregătesc uneori chiar şi un an de zile, o călătorie a sinelui şi nicidecum un spectacol.

mevlana rumi s-a stins din viaţă în 17 decembrie 1273, dată pe care adepţii săi o numesc “noaptea nunţii” căci atunci ascetul a atins pe deplin divinitatea. în urma sa au rămas cele 1600 de catrene scrise, cele peste 2500 de ode mistice rostite de el, prelegerile oferite ucenicilor săi, scrisorile şi cele şapte predici. o bună perioadă de timp ordinul său a fost interzis, considerat fiind prea revoluţionar, iar rotirea dervişilor, atunci când a reapărut a fost inclusă în spectacolul vieţii, cel care atrage milioane de turişti în turcia de astăzi. cu toate acestea, undeva în inima anatoliei, la konya, dervişii se rotesc mai departe, feriţi de privirile indiscrete, în căutarea iubirii şi a adevărului, transformare.

“îţi revelezi  chipul în mii de oglinzi;

apari în fiecare oglindă.

un singur soare

străluceşte în mii de ochiuri

de oglinzi.” (mevlana rumi)

“konya este ka’ba îndrăgostiţilor, unde cine vine jumătate, o părăseşte întreg” – mevlana rumi