în ziua în care m-am îndrăgostit de tine nu era niciun nor pe cer şi nicio eclipsă. oamenii alergau ca de obicei, care cu sacoşe, care cu maşini, îngrijoraţi de cursul valutar sau de acţiunile la bursă.
în ziua în care m-am îndrăgostit de tine soarele răsărise pe la ora şapte, uşor mai târziu am putea spune, dar asta nu este o problemă majoră, mi-ai şoptit râzând, ne putem descurca şi aşa, albind lustrele ori, mai bine pe întuneric, folosindu-ne de atingerile noastre oarbe şi ciulind urechile la fiecare mişcare, ca doi lilieci nebuni.
în ziua în care m-am îndrăgostit de tine mirosea iute şi sălbatic în jur, de parcă toate florile ardeau în fereastră, ţipând cu glasurile lor verzi, de frunze. şi totuşi, îmi amintesc bine, o linişte mare, rotundă cobora către noi dintre perdelele cu chipul lor roşu, a cântec.
în ziua în care m-am îndrăgostit de tine eu eram un desen din linii curbe pe zâmbetul tău. ca şi acum, ca şi acum. visasem un sărut.
sursa foto: salome.
linie, linie, punct şi punct, linie, linie şi-un rotund, linie, linie şi-o burtică…ăsta-i chipul lui?![happy](https://www.psi-words.com/wp-content/plugins/yahoo-messenger-emoticons/emoticons/happy.gif)
ai uitat chelia, almanahă! 😆
am zis să nu mă înfig în peru’ ‘mnealui!
bine ai făcut… sau nu? :yahoo:
o punem la manuscris, rata? :yes: