iaca și iulie cu năvala căldurii și cu (în sfârșit) examenele terminate. de o vreme iunie-iulie este cu capacități și bacalaureate despre care nu am să vorbesc, dar mă intersectez cu ele și, mai ales cu stresul părintesc, asta ca să nu-i zic de-a dreptul isterie.
cum nu am de gând să mai scriu proză pe-aici, o să vă spun ce-am citit și ce mai citesc. de pildă Marie-Louise von Franz, asta citesc acum și, după interpretarea basmelor, prima dintre cărțile traduse la noi, am trecut voinicește la studiile care se întind pe mai multe volume, opera ei de-o viață: simboluri arhetipale în basme. pentru cine știe, von Franz a fost colaboratoarea apropiată a lui Jung și simbolurile arhetipale sunt, dacă vreți, reflexia arhetipurilor jungiene în basmele lumii, o muncă titanică, al căror rezultat este cu asupra de măsură de savuros pentru mintea mea curioasă. de ce basme și de ce arhetipuri? pentru că genul meu preferat rămâne fantasy.
și dacă tot vorbesc despre fantasy, am citit o carte care chiar așa se numește, a lui cătălin sturza și recunosc că mi-a plăcut (cu rezerve). am înțeles (mai limpede) de ce literatura noastră duce lipsă (mare) de autori fantasy și am înțeles de ce, în tot ce am citit, unele lucruri mi-au plăcut mai puțin. și nu cred că este nevoie să explic că fantasy sunt, mai mult sau mai puțin, niște basme pentru adulți, dar aș fi contestat pe alocuri părerile autorului, în sensul că Ursula K LeGuinn rămâne mai degrabă un autor de science fantasy și nu fantasy pur, iar Tolkien, fără să îi diminuăm cu nimic meritele, are totuși urmași în literatura de limbă engleză, chiar are (nu George Martin, desigur). la noi, orice s-ar spune și oricum vreți s-o luăm, există câteva basme culte reinterpretate, există și niște încercări de fantasy, dar primul fantasy românesc cu care se laudă unii autori, încă nu a apărut. de ce? pentru că lipsește tocmai acel univers de nicăieri contruit cu migală și pentru că, în evoluția fantasy-ului, zânele și dragonii nu (mai) sunt obligatorii. dovezi? citiți WoT, este ceea ce intenționez să fac și eu curând, după ce termin arhetipurile din basme, să recitesc cartea asta magistrală și să mă (mai) gândesc cum aș putea să scriu mai bine.
ce mai faceți voi? ce mai citiți?
Ar trebui să citesc şi eu WoT. Neapărat.
E frumos tradusă, sau e mai bine s-o caut în engleză?
nu am ce să reproșez traducerii,vero, nu m-am încurcat în ea pentru că Robert Jordan are ceva ce iubesc eu mult: frază lungă și poftă de a spune povești. una pe care Sanderson, așa simt, pare că a pierdut-o (l-am recitit după jordan și nu am mai simțit aceeași scânteie, deși a completat frumos volumele rămase nescrise de la WoT).
este la fel de (mare) povestitor ca hobb.
Mulţumesc, psi. Atunci o să văd ce găsesc mai uşor şi mai ieftin, versiunea în română sau originalul.
sunt 14 volume și un prequell, nu știu ce este mai ieftin, dar îmi amintesc că, atunci când le-am luat eu (pe cele care la vremea respectivă erau deja publicate) leam luat pe bucățele: de la o librărie, de la alta și a fost mai ieftin decât la pachet. ulterior, volumele 13 și 14 au fost 99 lei fiecare, ceea ce nu este deloc puți, dar mi le doream mult.
În Focşani nu sunt prea multe librării. Dar o să le caut online, pe îndelete.
și eu tot online le-am cumpărat.