mai las un semn: a venit toamna. o simt de câteva zile în jur, ca și cum se adeverește încă odată vorba bătrânilor cum că după Sfântă Mărie, e dusă vara, o simte și nucul din fereastră care se îmbracă cu auriu și ne-au trimis-o și ploile, dar înainte de septembrie, o să mă uit în urmă și zâmbesc: vara, din nou, îmi priește cititul. când alți petrec în vacanțe, eu mă pierd prin pagini de cărți în balconul meu plin de flori din care, atunci când ridic obosită privirea, văd copaci și aud glasuri. vara asta, micul nostru parc ca o pădure a fost plin de glasuri de copii la joacă, iar din copacii cu coroane bogate ne-au urmărit o mulțime de păsări. pentru bebe a fost frustrant să-l tot audă pe moș friptură, așa cum l-am botezat pe pițigoiul care zi după zi ne saluta din brad. de zile bune, cred că și el a plecat, iar bebe se așterne la somn pe băncuță, nu pe pervaz, ca și cum nu l-ar mai aștepta.
tot în august mi-am plătit domeniul blogului, ceea ce înseamnă că voi mai scrie un an pe-aici. nu și povești, pe astea am ales să le păstrez și dospesc, deși s-ar putea strecura câte una, poate, nu știu încă. dar voi avea grijă să nu se adune prea mult praf, chiar dacă nu și cititori. este bine și așa, ușa rămâne deschisă oricum și nici nu știu când au trecut atâția ani și atâția oameni, unii nici nu mai sunt, este o listă întreagă de trecuți dincolo sau de plecați. e bine.
astăzi este ziua internațională a pisicilor portocalii, drept pentru care vom sărbători. am și o orhidee portocalie care se numește pisica norocoasă (de aceea am și cumpărat-o) și citim. nu știu cum de s-au potrivit lucrurile chiar așa, dar uite că iubesc o floare și o pisică portocalii. și nu știu cu ce o vom surprinde pe bebe, va trebui să ies și să găsim o atracție nouă.
așteptăm și ploaie, citim robin hobb, de fapt recitesc cărțile cu care m-am intersectat demult, le văd cu aceiași ochi și sporită încântare. am tot spus că nighteyes este personajul meu preferat și întâlnirea cu el este o bucurie mare, mare pe care nu știu de ce am amânat-o atât. chiar, vouă vă place să recitiți și să redescoperiți cărți?
să aveți o toamnă de poveste, blândă, aurie și liniștită în care să nu vă lipsească nimic și să nu vă prisosească nimic.
Eu am adunat în bibliotecă atâtea cărţi necitite încât nu mă mai gândesc la recitit.
Dar mi-am făcut program de citit în fiecare zi. Trebuie să-mi mai fac şi program de scris (nu pe bloguri!), după ce mă învrednicesc să-mi termin traducerea întârziată.
Îmi pare rău că nu mai jucăm de-a duzina de cuvinte, dar trebuie să mă-nvăţ să găsesc metafore şi fără ea.
Aş fi putut să iau şi eu un motan portocaliu, frate cu cei doi năzdrăvani ai mei. Se pare că s-a făcut şi el o pufoşenie cu coadă stufoasă. Dar i-a, vrut pe cei mai zurlii – după descrierea făcută de prima lor mamă bipedă.
Pe tine aştept mereu cu interes să te mai citesc, indiferent ce ai scrie. Deocamdată îţi urez lectură plăcută, clipe savuroase alături de Nighteyes! Şi, nu în ultimul rând, la mulţi ani lui Bebe, ca şi orhideei portocalii!
mulțumim, vero. la capătul atâtor ani, se pare că ai rămas singurul meu cititor.
mulțumesc pentru tot! o toamnă bogată să ai!
Şi eu îmi număr cititorii pe degetele unei singure mâini. Dar scriu de dragul de a scrie.
Habar nu am avut ca exista o zi a pufoaselor portocalii. Si nici nu am vazut orhidee portocalie. Este o culoare care imi place. O am doar la crini. Citesc cu intarziere ca am fost plecata si ma reobisnuiesc greu cu tabieturile de blogareala.
Citeala placuta, draga psi. Si o toamna asa cum ti-o doresti, cu folos si bucurii!❤️
nici eu nu am știut, suzana, până nu a apărut BB în casa ei.
o toamnă cu rod și rost bun să ai! (și eu apar tot mai rar și mai puțin pe-aici)