tot din august

tot august, trecut de jumătate și tot vacanțe pe ici, pe colo. aici nu, dar vara îmi priește cititul așa că am reușit să termin fizica tristeții începută luna trecută (nu m-a prins în mod deosebit) dar l-am deschis pe kehlmann și nici că am mai ieșit din tyll, măsurarea lumii și joc de lumini, cele trei cărți traduse și la noi. de fapt, până acum, am reușit să citesc opt cărți în jumătate de lună (kehlmann, peixoto, makine la care mă pot întoarce oricând cu aceeași bucurie, proza scurtă a lui arriaga, un autor român și lily king).

nimic deosebit pe-aici, dar las totuși un semn ca să nu plătesc degeaba pentru blogul ăsta și să-mi amintesc peste timp. mi-a plăcut kehlmann, mi-au plăcut personajele lui vulnerabile și profund umane, mi-a plăcut enorm morarul din tyll, umanitatea lui gauss și pabst (regizor a fost) pe care nici măcar nu îl cunoșteam. mi-a plăcut lily king care este femininul stilului lui kehlmann, am gustat proza scurtă a lui arriaga (de notat să citesc și ființe stranii) și chiar și autobiografia lui peixoto a mers bine. autorul român în schimb nu, și e trist pentru cititorul din mine să văd creditată o carte de o editură mare și neredactată. din nou. acel arată-mi, nu-mi spune a lipsit cu desăvărșire, cartea s-a salvat numai prin duioșia și vulnerabilitatea pasajelor din copilărie unde autorul reușește să mă facă să-l cred.

citesc cu plăcere proză scurtă am observat și iau din ea ce îmi place, avantajul este că pot rezona sau nu cu anumite proze, de exemplu și la gospodinov am rezonat întrucâtva cu proza lui scurtă, cu fizica tristeții nu deși nu i-aș putea reproșa nimic ca structură sau stil, poate nu a fost momentul potrivit, poate nu mai vreau eu să citesc despre comunismul care se strecoară prin toată literatura est europeană. ok, l-am trăit, îl știu, a fost impecabil actor secundar în dezrădăcinații și cred că îl prefer așa, în subsidiar, ca decor sau justificare dacă vreți, nu ca slogan. voi relua mai încolo gospodinov cu celălalt roman. și tot din proza scurtă, dacă ajungeți la el, vi-l recomand pe saunders, e grozav.

în rest, așa cum era de așteptat, imediat după sfântă mărie, miros de toamnă, alunecări. tatei i-a apărut un nodul pe plămân, graficul lent al cancerului, mamei i se agravează demența, am scris trei proze noi la care voi lucra/reveni cândva și aștept NOD, festivalul ăsta de literatură care va fi la noi și la care nu știu exact ce și cum va fi, dar o să merg. uneori mă întreb când am timp de toate, alteori mi-l fac.

dincolo de fereastră miroase a toamnă și un dor de ducă îmi dă târcoale așa că vă las o fotografie. din croația. să fiți bine. să vă fiți.