nu am mai scris de multă vreme aici și, de fapt, nu prea am scris în ultimele zile deși am idei, am și cărți de citit, chiar una după care am alergat destulă vreme și care, găsită la anticariat, nu a fost deloc ieftină. eh… vremuri frământate cum ar veni și nici nu este de mirare. ce mă miră pe mine este că uităm prea repede. dar nu despre asta vreau însă să scriu astăzi, zilele în care am citit și am scris foarte puțin le las în urmă și, fidelă ideilor cu care am început acest blog care nu produce nimic (și nici cititori nu prea are) nu s-au schimbat.
acest blog care a împlinit luna trecută 15 ani este o casă de oaspeți. râdem, glumim, mai scriem, mai citim și cam atât. de-a lungul acestui timp am cunoscut oameni care au plecat în alte direcții sau lumi, am legat prietenii sau tovărășii conjuncturale, am admirat, am zâmbit…
de câțiva ani mă tot întreb dacă vreau să mai scriu pe-aici.
de câțiva ani eu însămi scriu foarte rar pe-aici. nu știu ce să vă spun, nu știu dacă mica mea casă de oaspeți mai are vreun rost deși mi-am plătit găzduirea luna asta. din nou. pentru încă un an.
astăzi.. 20 mai. ziua de naștere a unuia dintre cei mai importanți oameni politici (de la care nu am învățat nimic) Corneliu Coposu. sigur, și duminica orbului de acum 35 de ani… când a trecut tot acest timp? nu știu…
sunt bine, aștept o primăvară care anul ăsta e mai mofturoasă (și rece) ca oricând. și dacă tot am deschis pe-aici și am șters praful, mi-am zis să vă salut.
să fiți bine și să fie liniște în sufletele voastre și în jur.
pentru un an încă mai este deschisă această casă. sper să nu uit, să vin și eu mai des.
și vă mulțumesc.
Sper să fii aici cât mai des. Mi-e dor de scrierile tale. (Ca şi de duzina de cuvinte. )
Suna cam ciudat acel ‘daca’. Mereu am interpretat blogul ca un jurnal si o colectie de descoperiri. Mie imi place ca e, chiar daca am comentat cam rar.
Daca ar fi sa fac o comparatie, casuta ta este ca o poiana, un loc de popas deosebit.
Cred ca daca ai ceva sa iti spui tie, cu siguranta vei avea si ce scrie aici. Doar un gand.
Sa fii bine cu tine si cu inspiratiile tale!❤️
de scris, scriu vero, doar că nu aici. poate că o să încep să apar mai des (dacă nu uit) cu ceea ce citesc, habar nu am, deocamdată văd că nu mai intru pe bloguri cu aceeași râvnă ca altă dată, mai degrabă deschid o carte.
cât despre duzină… sunteți liberi să o preluați, scrieți dacă vreți, poate am să apar și eu, poate, dar pentru un om sau doi, eu zic pas.
cred că nu mai am mirajul ăla de acum 15 ani, suzana, când abia așteptam să scriu și să citesc. când mă uit în urmă la câți dintre noi nici nu mai sunt pe bloguri (și în viață), nici nu știu ce să spun. și nu e prima oară când spun acel dacă…
și îți mulțumesc.
Cred că scrii, psi, numai că eu nu văd decât ceea ce scrii aici. Restul o să-l văd dacă şi când o să-l publici.
Eu am nevoie de o duzină impusă de altcineva. Dacă aş alege-o eu, aş fi în stare să trişez alegând (poate chiar şi fără să conştientizez asta) cuvinte pe care le prefer. Şi mă tem că nici n-aş reuşi să atrag pe nimeni în joc.
Dar poate o să reiau duzini din urmă, să văd ce-mi iese acum folosind cuvintele de atunci.
tocmai am publicat, vero.
și este un text muncit.
pentru cine nu l-a citit și dorește, îl poate găsi aici
L-am văzut (ieri sau alaltăieri, nu mai ştiu) l-am citit şi mi-a plăcut (dacă nu mă înşală memoria, am lăsat o inimioară pe FB).
Felicitări şi la mai multe!!!
și tu ai un text publicat, felicitări!
Mulţumesc.