nu știu când a dat buzna august peste noi, dar iată-ne în a patra zi. lumea pleacă în vacanțe, cel puțin asta văd în jur, io-s acasă și cresc flori care seamănă cu fluturi. adică orhidee taiwaneze pe românește care dintr-o mutație genetică au florile în formă de fluturaș. asta ar fi vestea bună, că îmi plac florile cred că se știa, pe Fb numai asta postez de o vreme.
ieri, respectând o promisiune pe care mi-am făcut-o acum câteva săptămâni (cred, pentru că prea repede trece timpul) am dat o fugă în hornbach pentru reîntregirea familiei de curcuma (sau lalea thailandeză) pentru că văzusem și pe alb, drept pentru care acum avem două, că așa e frumos: două curcuma, două begonii, j-de orhidee. sănătoasă plăntuță și trebuie să recunosc că am mai încercat să am din bulbi din mama zmeului, dar nu s-a potrivit. cred că plantele care vin din magazin (nu supermarket) au șanse mult mai mari de supraviețuire decât cele crescute din rizomi, semințe, etc. cel puțin la mine așa a fost. și, cum avem pisică turbo, de trei ani avem curcuma mare, care în perioada asta e plină de bractee mov, cum îi șade bine.așa că, am prins curaj să schimbăm culoarea. deși era aproape de zona cu orhidee nu am luat nimic. bravo mie! oricum, avem destule și, mândria mea- nici nu știam că există- s-a dobândit o orhidee care, pe măsură ce floarea îmbătrânește, i se schimbă culoarea de la alb la mov. urmează să vedem cum crește.
poze:

în rest, suntem bine, sănătoși (nu toți), mi-a apărut o nouă proză într-o antologie despre vulnerabilitate (un proiect mai vechi) alergăm, cumpărăm cărți, citim, cumpărăm rețete, batem pe la ușile medicilor. serios, vara asta a fost atipică și parcă o simt că s-a dus.
ieri, niște prieteni și-au pierdut prin foc toată munca de ani de zile, dimineață a murit un vecin abia ieșit la pensie.
mă duc să-mi fac un ceai. astăzi sunt tristă ca norii din geam.
Veşti bune şi veşti rele, frumuseţe/bucurie şi tristeţe… Cam asta e viaţa…
Eu spulber tristeţea norilor fotografiindu-i.
Nu în ultimul rând, felicitări pentru proza din antologie!
mulțumesc, vero, nu știu/cred că e mare lucru cu antoligia asta dar mulțumesc.
și da, fragilitatea vieții ne lovește în față când ne așteptăm mai puțin. dar tot e trist…
Uneori zic ca florile sunt aproape de noi ca sa ne sprijine exact in momentele
triste. Imi pare rau de vestile rele, pe ici pe colo mai sunt si vesti bune, chiar daca nu stiu
daca echilibreaza balanta.
Sa fii bine, psi! ❤️
îmi tot spun că e viață, suzana. și chiar este, dar uneori parcă prea vin toate. astăzi am aflat de un alt incendiu
mulțumesc, să fim bine cu toții.