cu mâinile mele ți-am cusut aripi pe umeri și te-am lăsat să pleci. ai adus toate ploile între noi și n-am mai știut cum să ajung la tine. unii ar spune că ai plecat prea repede, alții nu știu că nu mai ești. am încetat să le vorbim de prea multă vreme, de când ochii tăi au început să se stingă.
și va trebui să învăț să trăiesc ca toți copiii orfani, fără tine.
ai plecat cu păstorul lupilor la celelalte lupoaice din neamul nostru și am rămas ultima pe pământ.
cu mâinile mele ți-am prins aripi pe umeri. nu m-a durut doar că nu știu cum să opresc sângele de pe degetele mele.
drum bun, lupoaică! te iubesc.