că vrem sau că nu vrem, sărbătorile vin. de câțiva ani lipsește zăpada, de tot atâți ani lipsesc colindătorii și rostul acela bun și cald, plin de bunătate. colindele nu ne mai plac, brazii nu ne mai încap în case și parcă am rătăcit esența sărbătorii de lumină din nopțile reci. suntem mai singuri și mai răi decât am știut vreodată că se poate, dar alergăm după cadouri și nimicuri pe care, în ianuarie, le vom lăsa să zacă în praf. nu ne mai spunem povești și nu ne mai zâmbim, suntem prea grăbiți, am devenit avari la zâmbete și bunătate.
gânduri… m-am trezit dimineață, cât soarele încă dormea și am pus în ghetele noastre câte o ciocolată. de anul ăsta va fi cu una mai puțin și mi-am amintit cum, în copilărie, mama ne punea în fereastră cadourile din care nu lipseau niciodată nuielușele care, deși ni se spunea că sunt aduse pentru cei care nu eram cuminți, se împărțeau cu generozitate. aveam puține pe-atunci, nu știam de portocale și banane, de pungi de cadouri sofisticate, dar nu lipsea niciodată bunătatea. și nici colindele pe care le învățam în fiecare an.
am stat să mă gândesc de câteva zile care era colindul preferat al mamei și nu reușesc să-l găsesc. și vi-l las pe al meu. crescută între sași, rămân fidelă colindului lui Gruber și Mohr, întotdeauna el este primul, al doilea (știu că știți) este într-o variantă finlandeză. să aveți nopți de iarnă liniștite și bunătatea să nu vă lipsească din voi și din jur. să vă însoțească lumina!
Dumnezeu sa o odihneasca pe mama ta, draga psi.
Frumos colindul oferit. Poate ca e asa cum spui, chiar daca uneori eu simt alte nuante.
Viata a devenit bizara tare, insa transformarea in rau s-a derulat lent si putini oameni
au inteles esenta ei. Asa ca ma rog pentru lumina aia de care spui, pentru a lumina negurile!
Pace si liniste, psi.❤️
mulțumesc, suzana.
sărbători în lumină să ai! noi aprindem coronița de advent în fiecare duminică, este și ăsta un semn de lumină…