aș zice că nu este nicio mirare, doar că anul acesta ne-am trezit brusc cu ceva mai multe zile libere de Crăciun, drept pentru care s-a citit. s-a și primit o carte pe care o aveam pe listă (David Szalay- Ce nu poate fi rostit) dar cum mai aveam cărți de citit m-am întors la Maggie O.Farrell, cele 17 povestiri din apropierea morții (exist, exist, exist) cu o notă autobiografică și portretul căsătoriei (trista poveste a ducesei de ferrara, lucrezia de medici d.este). știu că am mai spus când am vorbit despre hamnet, lui maggie îi ies foarte bine scenele acestea, are un soi de sinceritate și de curaj să privească fix la momentul desprinderii fără să cadă în dramatic, lacromigen și, mai ales, penibil.
cumva, tema morții se regăsește și în ceea ce scriu de o bună bucată de vreme și am fost interesată de cum scrii, cum renunți la un personaj ca să fie firesc așa că nu pot decât să admir când citesc ceva atât de bine scris. e un meșteșug și e un meșteșug grozav.
în rest, sărbătorile au venit și au trecut în liniște, a și nins puțin, a fost și frig (cum îmi place mie), am fost să vedem micul nostru târg de crăciun, mic pentru că și piața este mică față de alte orașe, dar chiar și așa, plin de lume.
am testat ceaiul de la tea garden (cel verde cu piper roz pe care îl știu și îl mai aveam) și ciocolata caldă cu bezele, stollen-ul a ieșit tradițional bun (de anul trecut am o rețetă germană care iese foarte bine) și cam atât.
ah, am mai primit orhidee, una roz care a costat un leu de la un mic prieten (un licean) îndrăgostit de flori. ea este, o cheamă jilion și e un biglips de proveniență olandeză.
cum a fost la voi?