cândva, acum cinci ani, apărea în virtualia, mai exact în casa wordpress, un blog numit pisica, continuare firească şi atât de des întâlnită a tentaţiei, a nevoii de a comunica, de a transmite. şi recunosc că am pornit pe acest drum- des sugerat de o prietenă aflată acum departe care îmi cunoştea deja plimbările virtuale şi la fel de des refuzat de mine- cu o mare, copleşitoare naivitate: credeam că toţi oamenii sunt buni, profund buni. o, da, mai cred asta şi acum, deşi timpul mi-a demonstrat de multe ori că am greşit, că toţi greşim într-un fel sau altul, de multe ori involuntar. în realitate ne purtăm sâmburele de bine şi rău, fiecare, iar eu încă mă mir de frumuseţea din om, atunci când o întâlnesc.
la un an de la apariţia mea ca blogger cu casă de melc, devenise deja limpede că acest loc al meu avea nevoie de mai mult şi am trecut pe domeniu propriu, preluând numele care îmi fusese dăruit de cineva, acela de mâţ pervazier (psipsina). pe atunci priveam cu oarecare jind la traficul celor mai pricepuți decât mine, la ceea ce se numea- pechineză limbă pentru mine- monetizare, la zelist şi seo, bla, bla, bla… evident, am scuturat repede din coadă şi mi-am văzut de ale mele: monetizare zero, seo paralel şi după urechea surdă, trafic micuţ, aşa cum stă bine unui blog devenit în ciuda tuturor vehemenţelor mele iniţiale, literar. în fond acesta este un loc de joacă pentru cuvânt.
şi dacă tot bifăm cincinalul- deşi la început eu credeam că o să mă plictisesc repede de treaba asta- privesc în urmă cu emoţie și bucurie la tot ceea ce am realizat şi datorită acestui blog. patru ani de club psi în miezul cărora am scris şi am cunoscut oameni cu condeie deosebite. o poezie scrisă în tandem, premiată de editura litera. prieteni pe care altfel este greu de crezut că i-aş fi cunoscut. întâlniri speciale cu oameni speciali. un copil născut la capătul unei dorinţe împlinite pe care am privit-o ca şi cum ar fi fost a mea. social media braşoveană. drumul spre istambul sau amsterdam. semnul spre carte. omenie. răutăţi. minciuni. bucurie. cuvinte. cărţi născute şi dăruite ori cumpărate. întâlniri ce păreau imposibile. îmbrăţişări.
am învăţat să pun pinguri. am învăţat să întind mâini. am învăţat că oamenii vin spre tine pentru că au o nevoie şi pleacă atunci când acea nevoie se împlineşte (aşa facem cu toţii de fapt). am învăţat să mulţumesc. m-am mirat când am aflat că oamenii ştiu lucruri despre care eu tac. am zâmbit. m-am certat cu oameni şi uneori am greşit. am plecat din clubul psi toamna trecută, dar am rămas alături de oamenii care mi-au atins sufletul. și am învățat că prin lumea aceasta mare de taste se pot întâmpla și lucruri deosebite. acţiunea doboi a soților târnoveanu este una dintre ele, semnul spre carte al soniei, iar cealaltă este povestea unui leu, acela cu care încercăm de prin februarie să construim un spital. o idee care ar putea părea nebunească, dar în care eu cred şi despre care am să vă povestesc din nou, curând. pentru că, așa cum spuneam mai sus, eu cred în binele și în frumusețea din om. cu tărie.
cinci ani. viaţă, moarte. visuri, speranţe, doruri, cuvinte. o grămadă de cuvinte.
şi vă mulţumesc.
La mulți ani înainte!
Ești printre cei cu inițiativa spitalului pentru copii? Felicitări, nu știam. O să fac și eu tot ce îmi stă în putință să se îndeplinească acest vis frumos.
ioana, sunt printre acei nebuni care cred că orice idee frumoasă se poate împlini dacă ne unim forţele. cred că am aflat foarte repede de campania unleu dar ideea aparţine lui alex şi eu m-am alăturat acestei idei instantaneu. din ceea ce ştiu suntem câteva oraşe care încercăm deja să organizăm o alergare pe 9 mai. şi clujul este printre ele.
La mulţi ani! Bravo! Să nu te opreşti!
promit, max. chiar dacă viaţa a avut la un moment dat alte planuri pentru mine, merg înainte. îţi promit şi îţi mulţumesc mult de tot pentru tot ce mi-ai dăruit tu în atâţia amar de ani.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! (atât de potrivit mi se pare acest vers)
La mulţi ani, psi! Îţi doresc să aduni şi mai multe cuvinte, iar dincolo de marea de taste tot mai multe zâmbete şi îmbrăţişări!
una de la tineeeee!
eu îţi mulţumesc. şi ştii. e bine că-mi eşti, mi-e mirare că-ţi sunt.
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
figură ce eşti! lasă viitorul mărunţel ca mine, dragoş, îmi pare mai potrivit aşa. să lăsăm firmele şi sorile pentru cei care şi le doresc, noi să ne jucăm ca şi până acum.
mulţam fain!
Spuneai tu mai devreme pe undeva că există în om o sfîntă treime: extrema negativă, extrema pozitivă şi drumul de mijloc. Cred că acel concept se poate extinde la absolut tot ce ne înconjoară, recte Universul cognoscibil şi poate dincolo de el.
De aceea aş spune, mărunţică tu (la stat) fiind, mare (la sfat) să-ţi fie viitorul, ca să aducem echilibrul şi pe drumul tău.
Şi-apoi ne-om juca de ne-o fi, cînd ne-o fi, zi de vară pînă-n sară! Da’ acu’ jucăm la petrecerea aniversară. Haida…! Haida…!
pai atunci sa petrecem daca tot are Dragos chef de joc si voie buna … ca la cincinal e bine sa te bucuri si sa privesti in urma cu mandrie, nici decum cu mandrie.
si eu ma bucur ca te stiu, ca ne stim, ca ne descoperim cu fiecare trecere mai frumos si mai bine.
sa iti fie cararile virtuale la fel ca cele din viata!
La buna aniversare, draga mea!
Mulți ani si felicitări pentru blog si pentru tot ce faci!
Eu încât sangerez după plecarea ta din Club!
Dar așa e viața asta! Pierzi cele ce-ți plac si te mângâi cu …experiența câștigată
O îmbrățișare!
ok, ok, acuşi aduc şam-pania! facă-se voia ta, dragoş!
https://www.youtube.com/watch?v=IEVow6kr5nI
cita, stai aşa că nu văd de ce să sângerezi. de scris mai scriu, de citit te mai citesc. sunt pe-aici la fel ca mereu. iar jocurile merg mai departe, cu voi.
vavaly, eu îţi mulţumesc. hai să petrecem de cu seară până-n ziuă sau cum o fi!
vavaly, voiai să zici cumva asta…?
http://www.youtube.com/watch?v=r8OipmKFDeM
La mulți ani, și blog și viață!
Curgă vinu-n cupe, spumege pocalul
Şi precum mi-e zodia, eu să fac ca calul!
Adică tropa-trop, pe podea, dănţuind bezmetic şi ameţitor.
Dansaţi, doamnă?
eu privesc înapoi cu bucurie, dragoş. şi cu recunoştinţă pentru toţi cei care mi-au dăruit din timpul lor.
fără mândrie şi, mai ales, fără mânie.
da’ pot io să te refuuuz? ce dansăm? stai, ştiu!
https://www.youtube.com/watch?v=JI7cIYcnTRU
sau poate preferi un dans mai lent, floral aşa…
https://www.youtube.com/watch?v=RQVmUl4K9NA
Cu bucurie să fie, dară!
Aoleu, ia de colea guma, şterge şi corectează, să nu cobeşti, că scriseşi “fără mâine” şi asta sună (s)apoca-liptic!
Let’s meow then!
să miau, să miau! ş-am şters, ptiu! bine că văzuşi! brrr…
https://www.youtube.com/watch?v=k_5zELmun9E
Am putea intercala şi ceva mai oficial, mai… regal :
http://www.youtube.com/watch?v=xFrGuyw1V8s
La mulți ani, soro, cu bloaga ta cu tăt! De ea să ai parte și ea de tine, că zău, de nu vă meritați!
O ghimbirată ciocnim și noi acu’, de încălzire sau la tăiatul tortului când sufli în dorințe să ți
s-aprinză lumânările?
o ghimbirată, o socată, o felie de jinars de prunişoară de anu’ trecut, cum ţi-e voia şi cât încape blana mneavoastră!
bine că tăiem tortu’ şi coada & musteţile rămân integre şi prolonje…
o ador, da, pe queen-a aia!
Anul acesta nu mi-am aniversat blogul. Doi ani am făcut şi eu în martie şi, sincer, multe din cele scrise de tine aici m-au bântuit şi pe mine. Doar că, din fericire, tu ai fost multă vreme reper, încă eşti, dar în măsura în care eu îmi plimb mai rar ochii pe bloguri, inclusiv pe al meu, iar aniversarea ta, de cinci ani, mi se pare ”mică” pentru multul ce-l laşi în sufletul nostru. Da, am fugit spre realul cu fapte bune pe care soţul meu le păstoreşte şi mulţumim că ne-ai ajutat şi susţinut mereu, şi tu, şi Sonia, Laura, neavând cuvinte suficiente pentru asta. Am plecat spre concret dar ştiu că dorul de cuvinte mi-l voi putea alina tot cu voi, prin voi şi chiar prin mine, uneori, cand inima si mintea cad de acord în simţiri. Îmi doresc ca iubirea ta de pisică să o simţim mereu, mulţumesc şi pentru clubul psi, fără de care poveştile mele nu ar fi ieşit la lumină, iar tu să-ţi pui gheruţele in slujba cuvântului mereu, caci multe ai de lăsat, de spus, de jucat. La mulţi ani, psi!
Hai c-am nimerit-o şi eu o dată!
Nu s-au inventat cuvintele, încă, pentru a descrie ce simt atunci cînd simţurile îmi aduc aproape acele două litere-n oglindă, patru chipuri, patru voci, muzica perfectă…
Dar gazdă fiind, te las să alegi în continuare ce-ţi mîngîie sufleţelul.
cumva, adriana, sunt şi eu mai departe de virtualia. aniversarea a fost gândită ca un preambul la acţiunea “alerg pentru spitalul de copii” pe care încerc să o aduc şi în braşov, în data de 9 mai şi despre care voi vorbi, voi mai vorbi, aşa cum îmi propun să vorbesc şi despre ceea ce faceţi voi acolo, în colţul uitat de limbă română. pentru că lumea trebuie să afle. (eu ţi-am mai spus cum este cu ideea şi voluntariatul, bucuriile şi împlinirile unei mâini întinse) şi vă sunt recunoscătoare şi vă mulţumesc că ne-am întâlnit. sunteţi doi oameni de toată isprava.
oaspete fiind la ceas aniversar, ai voie să-mi (în)cânţi ce vrei, dragoş!
mă duc să tai tort(ura) de pe listă.
..nu ştiu dacă am fost sau suntem, dar mereu există un timp pentru a deveni. În plus e de datoria noastră să ne implicăm măcar în lucruri care credem…
chiar şi numai pentru asta şi tot sunteţi. e uşor să dai un like, să dai share din fotoliu, mai greu este chiar să faci, să ieşi în faţă, să te ridici şi să ieşi în stradă acceptând un refuz sau o mie de păreri că “nu merge” şi ştiţi prea bine…
Noi îţi mulţumim! Că ne eşti. Şi că ne laşi să-ţi citim prin suflet, printre gânduri…
Mulţi înainte!
Mai îndrăznesc o dată, voind să spun ceva, într-un fel. Pentru că trebuie.
Jinars de prunişoară ziseşi? Uite-acu’ tare-aş mai vrea să-mi scrie BV pe colţu’ cela de hîrtie plasticată, în loc de PH…
http://www.youtube.com/watch?v=qmqruqnj99M
..fără oameni care să vibreze ca noi, totul ar rămâne la nivel de plan, de vis. De asta e bine ca fiecare să-şi găsească un proiect, un vis în care să creadă şi să-l facă să prindă contur. Mihai are oameni în jur care parc renasc, trăiesc româneşte şi simt ca vestita zicală ”unde-s multi puterea creşte” nu sunt doar vorbe în vânt. Următorul pas primordial e, în vara asta, montatul centralei. Avem veşti, însă, că biblioteca ce am format-o acolo, cu ajutorul scriitorilor ce au donat o mulţime de cărţi, are deja cititori. Lucru rar în acel loc. Şi mai sunt semne notabile, ce indică faptul că merită orice efort..tot zbuciumul nostru.
crezi că se schimbă ceva, dragoş dacă aşezi alte litere pe-o hârtie?
favorita mea de la dassin este legată de anii de liceu şi este asta:
https://www.youtube.com/watch?v=S3S4kOH6je0
îmi sunt cunoscute cele ce spui. şi cred cu tărie în ideea de voluntariat, de mână întinsă, adriana, deşi asta ştii deja, e meteahnă veche. oamenii au însă totdeauna nevoie de un lider, de cineva care să le deschidă calea. şi vin, vor veni. şi merită, da. este acea bucăţică din “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” nicio bucurie nu este mai mare decât bucuria adusă celui aflat în nevoie.
Pisica motzata…sa fie cat mai multi ani si de acum inainte.
Nu a fost nicidecum o renuntare ,,cluboasa” mea, ci o retragere atunci cand tu ai simtit asta.
Si indiferent de distantele dintre noi, eu simt ca am luat cu noi o particica din ,,celalalt”…
da, scorpio, simţeam nevoia să fac asta şi am făcut-o. faptul că îmi este bine înseamnă doar că am luat o decizie bună. dar la tine nu e bine deloc şi mă doare. pentru că încă suntem una parte din cealaltă… şi vom mai fi, ne rămânem.
Din două litere se poate întrupa sau se poate disipa o distanţă. Uneori o iubesc, alteori o urăsc, distanţa. Mi-ar fi plăcut să fie flexibilă, cumva.
Pot spune că ‘A toi’ îmi place la fel de mult ca şi cea de mai sus, însă aici îmi place foarte mult cum se completează vocal Hélene şi Joe. Şi e cu dedicaţie.
Ce soir la vie se chante.
Să-mi cânți mereu, bătrân cobzar, să-mi cânți ca-ntr-un descântec, căci astăzi Psi se dă în dar spre noi cu mare cântec. Ne lasă liberi să-i cântăm “Mulți ani cu sănătate!”, doar pentru ea și blogul ei, cel prea plin cu de toate! Căci ne încântă de cinci ani, și nu e chiar “de colea”, cu proză, versuri, povestiri, cetăți și toate celea!
Să ne încânți încă mulți ani cu vorbele-ți măiastre, să ne înalți, să ne arăți cum se trăiește-n astre!
toujours la vie se chante. suntem noi prea surzi şi apăsaţi uneori s-o auzim.
et merci beaucoup encore un fois.
43 de comm…. sa nu mai aud cuvantul ala, da?
io, si nu pt. ca sunt … aici urmeaza un epitet maxim , ma intreb daca blogul tau de mâț nu este de fapt o piedica impotriva publicarii pe hartie?! iti confera securitate, traficul fiind scazut – te citeste ‘fix’ cine vrei tu-, si confort. cu o nota in plus de intimitate, dezvoltand relatii de amicitie.
pisoi, sigur ca ma bucur sa te citesc chiar si asa , dar promite-mi ca te vei mai gandi la publicare, nu te mai incolaci in caldura, reala – nu neg- a acestui spatiu virtual.
d-asta tre’ sa dai tortu’?
mugur, fără a atenua ceva din furmuseţea versului tău, deşi scris în fraze i-am simţit cântarea şi tare îţi mulţumesc, până la astre e cale tare lungă pentru o pervazieră ca mine.
43 zici? am ajuns la irelevantul număr de 46, kenza. şi ţi-aş spune doar că scrierea este pentru mine. ce se întâmplă dincolo de ea este altă ţopăială. tocmai la asta ţin teribil, la faptul că scriu pentru mine, că aşa mă ştiu eu. dacă mi s-ar spune că trebuie să scriu pentru că… aş renunţa şi la blog. care în mintea mea este deja o carte spre mâine.
ştii că-s încăpăţânată, da?
stiu! mai stiu si ca atunci cand iti place ceva mult, te agati cu gheroantele tale, din dotare, si-l desfaci pana la miez. so, nu cre’ ca e o problema de abordare, na, toata lumea stie ca tu, in esenta, esti felina , nu e decat una de etalare. e drept ca tot neamul pisicesc are o predilectie pt. ascuzis- cre’ ca in aceeasi masura cu cea pt. joc.
acu’, la noul cârlionț, ma astept la o etalare cu surle si trambite, demna de un pisoi-soare(ce). lasa mouse-ul, pisoi, doar el are dreptul sa aiba ezitari…
mdaaa, sunt un desferecător autorizat first class! miau of me!
La multi ani! Tortul la urmatoarea vizita?
La cât mai multe cincinale!!!!
La multi ani, Psi, iti ureaza gutuia. . Aripa inspiratiei sa te viziteze mereu. Eu iti multumesc pentru ca datorita clubului am reinvatat sa ma joc cu cuvintele.. Si iti doresc sa vezi mereu partea buna din fiecare. om.
Si tot datorita clubului am intalnit oameni frumosi ce mi-au devenit prieteni
cu simţ de răspundere, sava. câteva ajung!
aşa-s eu făcută, gutuiţă, aşa m-am învăţat: să caut şi să văd binele. că restul strigă, urlă, dar eu am învăţat să mă uit în cealaltă parte.
cred că îl ciopârțiserăm pă feisbuc deja, secrețico. cum te știu dunkăniță, m-am gândit că ispita să fie cât mai mică.
Parcă lăsasem şi eu o urare de ani mulţi şi buni pe aici… O fi fost doar intenţia?
Să ne ademeneşti mult timp de-acum înainte cu scrierile tale!
io, dana? io vă ademenesc? duamne feri!
Buna Dimineata, psi!!!*
daca nu e necesar,te rog nu posta.
poveste aunui leu.. construiti spital??.. adica?