dăruiesc îmbrăţişări. uneori cu naivitate, cu încăpăţânare, cu bucurie. uneori cu drag, uneori cu timiditate, uneori cu spaimă, uneori cu lacrimă, uneori….
la capătul săptămânii trecute, după ce am trăit emoţia primei ninsori cu tunete din viaţa mea, am avut ocazia să mă revăd cu o parte dintre fetele cu care am scris ani de zile, alături de care am crescut, am râs, am suferit, am plâns, m-am jucat, m-am bucurat. oameni. dincolo de cuvinte sunt oameni spuneam cândva şi mai cred aceasta şi acum. oameni pe care îi accept aşa cum sunt (spuneam în cele câteva ore de discuţie cuiva- şi o pot repeta oricând- că sunt capabilă să-i calc pe cap la nevoie pe aceia care judecă şi măsoară), diferiţi de mine. este normal să fie aşa.
dăruiesc îmbrăţişări… sâmbătă am făcut-o din nou. şi vă mulţumesc vouă pentru că îmi dăruiţi timp, pentru că îmi daţi din prietenia voastră, pentru că sunteţi voi. ţie, alma pentru că ştiai deja că voi veni dar ai acceptat să faci pe convingătorul, ţie, vavaly pentru că iată, suntem deja la a doua întâlnire şi ştiu că vor mai fi, ţie dagatha pentru că împreună cu tine am plâns şi am râs şi am aşteptat să treacă cinci ani până la prima noastră îmbrăţişare, ţie dana pentru că tu te-ai încăpăţânat şi fără să mă cunoşti de fapt, ai dorit să mă ajuţi să ajung la macii mei. (pentru inima albastră o să te urechez eu altă dată) şi ţie secreţica cu ochi mari, încă speriată că noi avem atâţia ani de blogging (şi se pare că rezistăm acestei boli). cu zale şi zâmbete ne-a însoţit (şi bănuiam că va fi aşa) adi, iar de la întâlnirea noastră nu putea să lipsească manu, cel care ţine frâiele grupului nostru de bloggeri braşoveni.
sfatul meu? bucuraţi-vă de cei care vă dăruiesc din timpul vostru. scrieţi împreună cu ei şi… ieşiţi la o cafea cu ei atunci când drumurile vă aduc aproape. pentru că… dincolo de cuvinte sunt oameni. dăruiesc îmbrăţişări. se mai înscrie cineva? 
… uneori cu încredere, dăruind încredere…
Primim cu drag îmbrăţişări, şi gânduri bune, şi mai ales scrieri frumoase ce ne ating sufletele, transmiţându-le mai departe…
mai scriu şi prost, dana. mai pleacă şi muza de lângă mine. dar… mă bucur că ne-am văzut.
eşti aşa de… cuminte!!!
Ma bucur mult pentru voi şi chiar dacă imbratisarile mele sunt doar virtuale, eu le ofer cu drag. Imi place de mor piatra colierului tau. Chiar asa…cuminte e Dana? O ador. De fapt ce vorbesc? Alma, Rux, Vavaly…fete dragi, dincolo de cuvinte sau nu.
piatra (și inima) le-am primit chiar de la ea (deși eu vorbisem cu maria altceva. și tot maria este de vină pentru colierul cu maci pe care îl voi purta de Paște. și el nu ar fi existat dacă nu s-ar fi încăpățânat tot… dana.
….am văzut, acum am văzut şi macii tai, şi colierul. Am zis eu ca ai curaj, n-as sti sa port macii, dar am văzut la tine ce frumos ţi se aseaza. Sa îi porti sanatoasa şi iubita. Dana nu mă surprinde, ci imi confirmă ce simt când mă gandesc la ea.
ba ai şti, adriana, sunt sigură. de fapt cred că ai şti chiar mai bine decât mine, te-am văzut eu în scurta noastră întâlnire de câteva ore! eu în timpul acela cred că scoteam pandantivul de 100 de ori de la gât şi sunt deja curioasă cât o să rezist cu macii. mizez pe faptul că voi fi în vizită şi trebuie să şed cuminte.
ooo, Adriană, tu cred că ai purta macii ca o domniţă din trecut. Eu aşa te văd în imaginaţia mea. Da, Dana e asa cuminte şi asa e si băieţelul ei, faţă de năzdrăvanii noştri
.
În rest, dincolo de cuvinte au fost zâmbete, glume, bucurii, aşa cum trebuie să fie.
Sunt un pic invidioasă.
Deși am avut și eu parte de porția mea de îmbrățișări. Mă bucur pentru voi și pentru întâlnirea voastră.
vezi foarte bine, vavaly!
ne vedem în mai, sonia! că acuşi se face anul de când… nu promit, dar aşa aş coace. sau… cine ştie ce planuri de vacanţă ai tu.
Eu îs încă pe câmpii, ca să-mi fac din maci tichii.
), cu Dana, cu Adi-n zale, cu Claudia și cu secrețica de TS ( cu care am împărțît și drumu’ dus, precum și cel de întors) și, în sfârșit, cu pervaziera de tine.
Râd acum, că mi-a luat o zi să o fac. Aș fi vrut să pot menține starea de frumos pe care am avut-o întâlnindu-mă la Treistejarii Brașovului cu D’Agatha Rudie, cu Vavaly( bâlbă la Valy
Da’ frumosu’ ți-l spulberă diferitele realități la care te întorci… Și mai e și ploaia…
Și, dincolo de ea, de aici, din urbea mea cu foc…ș(î) ani, mai mult gânduri. Cuvintele mi s-au așezat sub o umbrelă și-s la plimbare. Când mi s-or întoarce, le trimit în soarele de-aici, ca să se zvânte.
L-am uitat pe Manuel? Offf!
l-ai uitat pe manueeeeeeeeeeeeel! mvaaaaaaaaaaaai! te scoate din articol acuma’
ştii, cred că mi-a fost tare dor de voi. acuma pot să recunosc.
Știu! Hai să ne mutăm undeva împreună!
Bine, noi ne-am mutat împreună în cuvânt, oricum.
Cum adică să mă scoată din articol? Pe mine nu mă scoate nimeni și nimic din nimic și de nicăieri!
să ne! unde. unde? cine, cineee?
Uite cum e Alma – Brave peste tot pe unde o gasesc
Hugs&kisses de la T deasemenea 
Cred ca va fi o primavara frumoasa pana la urma 
minus zece grade se anunţaseră la noi pentru serile alea cu umblat dupe lumini.
faină primăvară!
Am trecut si eu pe aici asa din intamplare si am avut impresia ca am dat peste un grup de iele (ma rog, sau zane, ca sa nu iasa cu conotatii posibil negative, oricum fiinte din astea supranaturale) intr-o poienita luminata de licurici (sau lampioane, nu conteaza, doar voiam sa zic ca era o scena oarecum luminata, si o atmosfera festiva si neamenintatoare). Chiar m-am gandit la scena ca la una posibila din Visul unei nopti de mijloc de vara, am vazut asa si o ceata si licurici si zane…dar era si mai misto ca era in
aprilie, nu mijloc de vara, si efectiv nu stiu de ce am impresia ca in aprilie sunt chiar sanse mai bune pt oameni sa dea de zane sau iele prin paduri. Zau, si mie personal mi-ar fi cam frica sa ies la plimbare in vreo padure, mai ales asa daca nu e vara plus ziua-n amiaza mare, insa daca s-a intamplat sa ies totusi din hotel si sa dau peste asa ceva, pana la urma mie mi s-a parut o scena incantatoare, si nu m-am speriat, ba chiar m-am considerat privilegiat sa vad asa ceva. Plus din cauza acestui articol si a comentariilor de sub el voi avea de acum inainte si mai multe ganduri chiar predominant pozitive pt zonele impadurite de langa orasul Brasov.
când ajungi prin braşov,rudolf, poate că zâne s-ar găsi mai gresu dar o pisică pervazieră tot te aşteaptă. dau o cafea şi un zâmbet!
Cami,
Pentru a nu ştiu câta oară
Simt cum scrisul tău mă înfioară.
Prin entuziasmul feciorelnic,
Mereu binelui prielnic.
Onu
feciorelnic? probabil pentru rima poeziei, nu, onu? altminteri nu prea înţeleg cuvântul cu referire la o întâlnire cu fetele (deşi nu prea mai suntem fete) de pe bloguri şi te-aş ruga să-l explici.
Cami,
Rugăminţii tale, fireşte, nu pot rezista
Deşi, îmi cam forţează mâna.
Feciorelnic, în gândirea mea, exprimă gingăşia , tandreţea, bucuria, entuziasmul tineresc,
În nici un caz, vai , mojicia.
Păcat!
Onu
îmi cer scuze, onu. şi repet: complimentele, chiar şi cele bine intenţionate, pe mine mă deprimă.
Cami,
Pentru preţuirea neinspirată
Scuze pe loc, îţi prezint
Şi promit.., fără emoţii,
În comentarii, ce vor veni.
Onu
eu îmi cer scuze, onu. că sunt aricioasă şi că fug de complimente, poate şi pentru că ştiu tăişul cuvintelor şi mai ştiu, prea bine ştiu, preţul lor. cineva, demult îmi spunea că acel cântec deplin a lui radu gyr seamănă cu mine. uneori cred că aşa este…
Cami,
Te înţeleg, eşti opusul meu,
Ce culmi de complimente, îmi doresc mereu.
Dar, ce e complimentul?
În asta e secretul:
O bucurie-apreciere rostită cu plăcere,
Fără artificii pe care circumstanţa ades le cere
Onu
Cate laude am primit pe aici… Cat de frumos m-ați descris… Și eu pierdusem asemenea discuții. Dar le-am descoperit, asta e important. Sper să fiu mai atentă de acum. Sunteți minunate toate!
onu, de cele mai multe ori complimentele au fost pentru mine poleie de miere învelind fiere. exemplificare poezia câţi oameni: https://www.psi-words.com/2013/04/11/cati-oameni/
ca şi tine, dana, pentru ccă cine se aseamănă se adună de parcă tună.