totul te poate despărți de celălalt… dacă vrei. și ziua de ieri poate fi una de acum 32 de ani… dacă vrei. zâmbetul este același, la fel și omul cu care ai împărțit cândva o felie de copilărie, de naivitate, un zâmbet atât de frumos, pătat cu cerneală.
în fond ce înseamnă 32 de ani? 365 de zile repetate de 32 de ori. milioane de secunde, de visuri, de gânduri, de uitări și de aduceri aminte.
întinde-mi mâna… fostul meu coleg de clasă, de școală, de copilărie. la capătul zâmbetului din fotografia veche și îndoită pe la colțuri este zâmbetul meu de astăzi… și este același. și peste aripile cu care am pornit cândva, demult, fiecare pe drumul lui, este astăzi praf de amintire. pentru că îmi amintesc de tine, de noi, de uniforme și caiete, de naivități și mici bucurii de copii care compun- inevitabil și nemaipomenit de frumos- pe omul care sunt astăzi și datorită ție.
și pentru ziua de ieri… și pentru zilele ce vor mai fi în revederea și îmbrățișarea noastră: îți mulțumesc.
if you’re lost you can look – and you will find me
time after time
if you fall I will catch you – i’ll be waiting
time after time
https://www.youtube.com/watch?v=CCIfQXNWJXs