opt ani. milioane de cuvinte. oameni. zâmbete. timp. opt ani de scris, de iubit, de citit… și de uitat. un drum pavat cu scrieri pe care, recitindu-le, parcă le-aș iubi din nou. un labirint de emoții. întâlniri reale, îmbrățișări, despărțiri. reveniri, plecări, uitări. opt ani de viață. de gânduri și de rânduri.
astăzi este ziua ta, blogul meu tăcut și cuminte. astăzi împlinești opt ani și în liniștea acestei zile încă regăsesc emoția cu care te-ai născut într-o duminică, demult. de-atunci mulți oameni pe care i-am cunoscut au plecat (sau i-am plecat eu însămi), multe întâmplări cu bune și rele s-au pierdut în uitare. și acum, după opt ani, mă întreb din nou dacă nu ar fi timpul să ne despărțim frumos…
opt ani. la mulți ani labirintul meu frumos de cuvinte. îți mulțumesc pentru tot ce ai însemnat în acest timp, pentru leacul scrisului meu, pentru emoții, gânduri, prietenii, certuri, polemici, răutăți, spamuri, nebunii, uitări, minciuni, greșeli, bucurii, speranțe, liniște, tăceri, amintiri.
la mulți ani pervaz de pisic, loc serios de joacă al cuvintelor mele.
și nu, nu este cazul să-mi urați nimic. îmi urez eu singură să am înțelepciunea de a renunța la momentul renunțării, de a uita ceea ce trebuie uitat, de a rupe legăturile care trebuiesc rupte, de a păstra ceea ce merită a fi păstrat și de a crește mai departe harul meu.
opt ani. un roman numit sturmkaiserin la care încă scriu cu drag -sturmkaiserin rămâne și astăzi crezul meu și visul meu de a duce până la capăt acest fantasy- o grămadă de poezii pe care încă nu le pot prinde în manuscris (publicate aici sunt vreo 400). opt ani în care mi-am scris pe tâmple locurile din suflet, acelea pe unde am umblat, acelea prin care trăiesc. opt ani în care am scris doar vreo 20 de advertoriale, 77 de culori și atât de multe gânduri.
mulțumesc locul meu de scris, pervazul meu virtual, pentru toți aceși opt ani și pentru tot ce a încăput în ei. și oamenilor, tuturor oamenilor care mi-au dăruit gândurile lor bune sau mai puțin bune. datorită lor am crescut, m-am înțelepțit, am învățat și am scris mai departe.
opt ani. milioane de cuvinte. zâmbete. oameni. timp.
sursa foto: salome
La mai mulţi! Felicitări!
Păi, ce să zic, ne auzim și peste 8 ani, că doar nu pleci și ne lași singuri pe aici!
Să-i fie de bine pervazului și să rămână așa cum este.
Pe mine oricum știu că mă lovește, nu este ca și cum aș scăpa 
Altfel, așteptăm volumul
Să zicem că nu-ți urez nimic, dacă așa vrei tu, căci urările tale îmi par cele mai potrivite și înțelepte, pe deasupra, însă tare aș vrea să știu de ce nu ai pus link și spre advertoriale că tare curioasă aș fi fost. Unul îl știu- acela despre Istambul – care m-a purtat în povești frumoase. Parcă și despre ”Fântânile din suflet” spuneai că ar fi, sper să nu greșesc, în rest?!?
Sper să mai rămâi mult timp pe pervazul acesta și să-ți trâmbițezi succesele când ți-or fi publicate scrierile. Eu mă trec de pe acum pe lista de așteptare. Zile bune și frumoase cu tot ce îți dorești, Pisic!
M-am tot gîndit ce să spun. Greu, dar am ajuns la o concluzie: sănătoasă să fii! Restul se va derula aşa după cum vrea Viaţa.
Bine, nu-ţi urez. Dar am voie să-ţi mulţumesc pentru ce simt când te citesc?
Iti doresc ca totul sa se implineasca dupa dorintele tale frumoase!
La inca Multi Ani de aici inainte, cu sanatate si drumuri de cuvinte fermecate.
Imi pare bine ca am descoperit ‘pervazul’ tau virtual. Mai tarziu, dar e bine si asa!
Cu drag!
Aniversare fără urări? Pote că e mai bine! Au devenit atât de banale urările de când sunt atât de vizibile datorită internetului.
Așa că nu-mi rămâne decât să-ți trimit o îmbrățișare. Și un gând bun.
pentru? mulțumesc max.
sunt absolut sigură că peste opt ani, blogul ăsta își va fi dat obștescul sfârșit, bogdan. cumva, menirea lui s-a cam împlinit, de multă vreme, așa că este firesc să mă întreb dacă mai are vreun rost și care ar fi acela acum. singuri? știi ce cred eu despre solitudine.
au mai fost advertoriale despre lucruri care mi-au plăcut mie, nu mi le-a cerut nimeni (așa cum nu-mi cere nimeni recenzia cărților pe car ele citesc de pildă) au categoria lor, semnalizată, dana.
@psi – Eu văd altfel: blogul ăsta ești tu și peste 8 ani tu vei continua să fii
Altfel, da, știu foarte bine ce spui
corect. sănătoși să fim, dragoș. cât suntem.
eu îți mulțumesc, potecuță. pentru că mă citești.
mulțumesc frumos, suzana.
totdeauna există un timp potrivit. totdeauna.
aloo… mi-e dor de tine, sonia, așa să știi.
cine știe ce-o să fiu io peste 8 ani, bogdan? da, știu ce spui, identitatea locului ăsta e ”catârește” de bine definită, chiar și eu mă mir uneori cum de mi-am păstrat bucățica asta de lume atât de autentică, de profundă și de aproape de esența mea. chiar și eu mă mir ce-a născut scrisul meu, în mine.
Bun răspuns. Și se cam aplică tuturor indiferent de cât de diferiți sau asemănători sunt
…
pentru că scrisul este ein traum. în traducele liberă (și deloc greșită) traumă și în traducere corectă… vis. 
8 ani dintr-o viata de pisica pervaziera, este doar preludiul celor 9 vieti ale zeitei… Bastet !
Multa inspiratie si har, cu bucurie, pace si iubire fara de hotar, draga psi !
8 ani…
Mulţi? Puţini?
Pentru mine, aşa cum s-au scurs în locul de joacă al cuvântului tău, au fost frumoşi.
mulțumesc vero. au fost frumoși și din cauza ta.
mulțumesc mult, iosif.