… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
vocea mea, ce inimă speriată! vocea mea în care dorm umbrele aceluiași catarg de care sunt prinse ziua și noaptea, noaptea și ziua în care mi-ai promis că voi fi numai eu în fiecare femeie doar eu în toate celelalte și toate celelalte adunate în mine, femeie şi noaptea aceluiași catarg ce împarte lumea în … Read more
(9 august 1963 – 11 februarie 2012) duminică dimineaţa. mă trezesc ca de obicei, devreme, cât mai fumegă noaptea în ferestre, ştiind că ma aşteaptă iarăşi înainte o zi, ore bune în care pot să lenevesc cu cana de cafea alături şi cu intenţia clară de a termina un text început cu o seară înainte … Read more
un chenar de umbre şi în el apele lungi privind noaptea din ochi, vrăjind-o, luciri tăcute sub arcuşul de linişte şi un chip prelung ca o icoană cine eşti tu?- aş vrea să-i strig cine sunt eu? – ar putea să mă întrebe pe apele lungi ale nopţii în chenaru-i de argint, stă o fată … Read more
– un calup de cuvinte aş dori!- cer eu timid, abia auzit, de pe partea cealaltă a tejghelei de sticlă pe care nu o ating, temându-mă că s-ar putea sparge. vânzătoarea mă priveşte o clipă, cu tâmpla ridicată a mirare: nimeni nu mai cumpără cuvinte la calup ci numai la bucată, amândouă ştim asta, dar … Read more
am promis mai demult că îl voi povesti aşa cum l-am simţit eu, aşa cum îl cunosc eu pe eroul lui patrick suskind şi aşa cum l-am descoperit în filmul lui tom tykwer. astăzi a venit vremea acestei poveşti. pe scurt, dacă mai este nevoie, vă reamintesc firul ei: jean baptiste grenouille este un tânăr … Read more
am aflat că aici este rost de concurs: scrieri într-o ureche literă: t. vinovată că am aflat este dagatha care, participă şi ea. v-aş invita şi pe voi, dacă nu să participaţi, barem să ne votaţi! 😀 aici (later edit: votul se face pe 4 şi 5 februarie, pentru locurile 1, 2 şi 3 şi … Read more
desenând idei, aşa mă ştiu toţi cei care trec prin port. ei duc spre corăbii, pe sub soarele galben, catarge noi, în vreme ce eu ţin ochii închişi. îi “văd” prin întreaga-mi fiinţă, cu trupurile lor arse şi arcuite, mirosind a libertate şi a sare, nepăsători şi veseli. ei trec, eu ţin ochii închişi. miroase … Read more
semne şi vânt. dezîmblânzire. mi-e dor să alerg, aşa cum o făceam odată, cu umerii mici tiviţi de aripile nevăzute ale inocenţei. mi-e dor să mai fiu precum caii sălbatici, refuzând darul de zahăr, ademenirea. şi am închis astăzi toate porţile. spirala în mine se strânge, timp al naivităţilor în adânc şi în tăcut să … Read more
gânduri tivite cu gingăşie, devenind cuvinte printr-un gest simplu, al scrierii, zâmbet găsit în cuvânt, dăruit, ca o garoafă albă între zăpezi, dezvăluind fără grai un om, un suflet, o lume. gemeni ai aceluiaşi semn trecând, căutând miezul cuvintelor germanic sau gâlceavă (de pildă) într-un dicţionar de alt gen, din sine desprins, în sine … Read more
semne de alb colorând asfaltul închis, semne de negru peste pagină respirând, aripi. spune-mi că nu, nicio linişte nu încape în inima caldă ce bate. frunze mirosind a rugină în primăvară toamnă încolţind în verde nespus, patimi. spune-mi că nu, nicio inimă nu te încape ca inima mea ce în tine bate.
undeva pe la începutul anului trecut, pentru că nu apucasem să postez textul chiar la finele anului, atunci când se născuse de fapt, scrisesem pe acest blog un articol numit chiar aşa: “amor cu un muribund”. şi iată că povestea se repetă: în decembrie, în ultimele zile ale anului abia încheiat, un nou “amor” s-a … Read more
te iubesc- îmi spune luna și eu cred, pe totdeauna zâna nopților, nebuna cum îmi râde strâmb. te doresc- șoptește zâna stelei răsucind întruna firul nopții prins în mâna care mă cuprinde strâmb. dar eu știu că e doar una luna mea tivind minciuna însă astăzi mi-e totuna dacă-i drept sau strâmb. și pentru că … Read more
tâmple albind, neaua veghind, tâmple ce tâmple ating, una spre cealaltă, neştiutul, nespusul, lumea în alb şi în negru risipind, adunând, gând peste gând şi cuvânt, mâini ce se întind. arcuind, mână în mână cuprind, una pe cealaltă, neştiutul, nespusul, lumea în negru şi alb adunând, risipind cuvânt şi gând. atunci când mor anii oare … Read more
dedicaţie: pentru copilul ce doarme în sufletul tău! a fost odată ca niciodată, căci de nu ar fi… hei! ce faci? văd că te întinzi alene a somn si parcă focul stă să se stingă în sobă! pune mai bine un lemn pe foc şi hai mai aproape căci în seara crăciunului toate poveştile sunt … Read more
zăpadă nouă s-a aşternut în fereastră, haină albă şi curată pentru fiecare copac şi odată cu ea, o linişte mare troienind. alb luminând noaptea, liniştea veghind aşteptarea şi pe la porţi, ca un fir nevăzut, trece ea, colinda, dusă de mii de ani ca o vestire a Darului, din glas în glas şi din suflet … Read more