un chenar de umbre
şi în el apele lungi
privind noaptea din ochi,
vrăjind-o,
luciri tăcute
sub arcuşul de linişte
şi un chip prelung ca o icoană
cine eşti tu?- aş vrea să-i strig
cine sunt eu? – ar putea să mă întrebe
pe apele lungi ale nopţii
în chenaru-i de argint,
stă o fată
privind în oglindă.
nu, nu sunt eu! căci mi-e chipul
ars de aşteptarea din zori,
aprins de scânteile nopţilor trecute,
atins de anii ce albesc tâmpla,
dar în liniştea nopţii
pe apele lungi
mi-e dor uneori să mai fiu
un chip în oglinda-ţi.
Buna dimineata ,pisic si…miauuu!Aci e cu oglinda fermecata, cu descantece si celelalte..
Frumoasă ideea ta, psi, şi frumoase cuvintele…
si oglinditul asta, nu-i chiar asa cum crede lumea! e cu poveste, poezie, cuvinte alese…ehe tare mult mi-a placut sa ma oglindesc la tine
vin acum să te citesc, virusache!
mulțumesc vero! este de fapt o a treia variantă a privitului în oglindă, o idee ce mi-a venit aseară și recunosc că tema de astăyi m-a chinuit puțin!
Te-ai chinuit un pic,dar a iesit ceva frumos si profund,ca de obicei…
mulțumesc, scorpio. partea cu chinuitul nu se vede.
era ceva legat de dr.kat și oglinzile ei, tot încerc să finalizez povestea asta de ceva vreme.
“nu, nu sunt eu! căci mi-e chipul”
– – –
nu întotdeauna vedem în oglindă ceea ce am vrea să vedem…
tibi, am învățat să nu am așteptări atunci când mă privesc în oglindă.
și știi, ea nu îmi este deloc dușman ci prieten. nu o evit, ea mă ajută mult.
şi în privinţa asta semănăm!
păi nu se spune, tibi, că cine se aseamănă se joacă cu o duzină de cuvinte? 😆
FELICITARI!!!!!!
mulțumesc mult!
ops: este de fapt premiul vostru, al tuturor celor care îmi sunteți alături de atâta timp.
nu numai se spune. chiar se şi joacă!
felicitări şi de la mine!
“mi-e dor uneori să mai fiu
un chip în oglinda-ţi.”
doar ochii mai tradeaza in oglinda unui a fost si inca mai este
“nu peste multa vreme, nu, vei uita fata din vis”.
versul tău alb, o troiţă! şi-ai nins cuvinte albe, de-un fel cu copacii şi casele,acum trepidând de prea alb, dar sublim.
un chip în oglinda-ţi şi eu…
Ești minunată în tot ce scrii !
Mă abțin să vă citesc înainte de a scrie și eu ceva.
carmen,
ops: eu postez la miezul nopţii, deci limpede nu vă citesc. dar trebuie să recunosc că îmi place să te citesc. analizele tale îmi plac mult şi ştii că avem cam aceleaşi păreri, doar că tu mă ajuţi sp văd uneori mai limpede.
almanahe, un fel de troiţă de suflet pentru albul cel veşnic alb din inimă! ninsori de pe tâmple şi gânduri, ninsori de pe versuri şi zâmbet să te găsească în oglindă.
cu singuranţă, eo, este în firea noastră să uităm.
doar ochii ce nu se umbresc de tăcutele gene…
tibi, tare mulţumesc, dar nu ştiu dacă şi merit. voi aţi fost cei care m-aţi votat, aţi fost atât de mulţi şi de subiectivi!
ops: sunt copleşită!
FELICITARI! premianto!
apoi, multumesc pt grija ta si gandul bun. nu am incheiat, ca asa e la mine, cu suspens! O iau adica de la capat!
Despre oglinda ta:
“cine eşti tu?- aş vrea să-i strig
cine sunt eu? – ar putea să mă întrebe”
Nu ai ideea de cate ori cuvintele astea imi stau pe buze! uneori chiar ies afara!
seara buna
cita, o idee tot am, pentru că și eu îi spun așa uneori, în gând, în suflet. gând cald și astăzi pentru tine.
Toti ne dorim sa fim un chip in oglinda iubita!
Mi-a placut mult cum s-a vazut reflexia! Un text deosebit!
P.S. Am scris si eu ceva, dar nu am venit cu link-ul! Sunt si pe blogspot si nu pot da ping-uri! Cum sa procedez?
te-am citit, lolita!
un comentariu, aşa cum ai lăsat şi acum, cred că este de-ajuns, iar cei care scriem , vor vedea chemarea ta. ştiu că pe blogspot este puţin altfel, ştiu…