vocea mea, ce inimă speriată!
vocea mea în care dorm
umbrele aceluiași catarg
de care sunt prinse ziua și noaptea,
noaptea și ziua în care mi-ai promis
că voi fi numai eu în fiecare femeie
doar eu în toate celelalte
și toate celelalte adunate în mine, femeie
şi noaptea aceluiași catarg
ce împarte lumea în două,
lumi care nu ne cunosc
ochi care nu se recunosc
mâini, incredibile mâini
ce desfac sărutul în două
ca pe niște coaste
sub care inima te recunoaște.
maini care desfac sarutul in doua…
iti doresc un dublu de fericire! O zi frumoasa
Pisic, eu nu stiu adresa ta de mail si nici cum o pot gasi! ajuta-ma! merci
îți trimit mail acum, cita? adresa ta de e-mail cu care semnezi aici este ok?
psi, cred ca fiecare cuvintel e daruire si e dar pentru vocea din inima cu care ai scris.
să fie, cita, pentru toată lumea. mulțumesc.
eu știu, dunia? eu doar am scris… poezia nici nu e nouă de fapt, am mai modificat ceva la ea înainte să o public, apăruse pirn toamnă ca și comentariu pe undeva, la un text frumos, frumos
😆 hai că am mai dublat ceva cuvinte înainte să o public, rata. adică am muncit serios! poza nu-mi aparține, dar cred că erau smoliți din naștere pisoii. așa cred.
“incredibile mâini, ce desfac sărutul în două”
o suta de ani daca m-as fi gandit si nu mi-ar fi iesit asa . dublu kiss
recunosc, geanina, poezie am scris întotdeauna cu uşurinţă. proză scriu doar de câţiva ani. kiss u back!
DA!
aceasta poezie imi pare ca se potriveste perfect imaginii tale din dreapta(stanga-depinde stanga cui ),cea cu “heart beat”
crezi ca se pune observatia?
scrii minunat,zici ca ai fost indragostita
te rog verifică, cita, am trimis e-mail încă de dimineaţă.
anca, să ştii că nu m-am gândit că se potriveşte imaginii, dar cred că ai dreptate. să ştii că îndrăgostită am fost, nu pot spune că nu!
sarut la indigo
sarut ce rasuna a ecou
in dublu exemplar
sarut tatuat pe inima …
sunt convinsa ca ai fost indragostita cand ai scris aceste versuri si asa trebuie sa fii mereu…etern indragostita
o să te dezamăgesc, anca. versurile au fost iniţial un răspuns la o postare pe un blog. sunt recent scrise, nu pe vremea… aceea. dar caut de pe vremea mea, bine? caut ce-am scris atunci.
şi îţi las un cântec astăzi:
super imaginea cu maya…pare o intelectuala,conturul de la “zambet” gen Poirot.
foarte tare,o mangaiere din partea mea
o găseşti şi pe fb, în integralitate, cum s-ar spune! şi bine că mi-ai amintit că acolo nu am schimbat imaginea cu micul poirot care îţi mulţumeşte de apreciere de lângă mine. ops:
iti multumesc astfel
http://www.youtube.com/watch?v=2xdkzfayIVU
de ce emoticon trist? psi
uups,cred ca sunt demodata
no more fb doar foarte bine!
nu-i tristă mutra ci roşioară de plăcere şi nu-i a mea ci a pisicii haiduc de lângă mine!
auzind el, muzica de la tine,anca, năvalnicul vobritenie, numai ce odată îşi lepădă cojoacele maichii sale, dochia, cele care îl apărau de încă frigul iernii şi pornii în sat, acolo unde fetele alergau să strângă zăpada zânelor, cea împlinitoare de vise. da… mâine îl vom aştepa să ne sărute. oare ne-o găsi?
bine, anca, bine aşa! nu eşti demodată. nici eu nu stau prea mult pe acolo.
psi,ai tu o vorba simpatica…
ihaa
in orice caz,sa nu dai de necaz
de nu te-o gasi,apai lasa tu semn pe oglinda aburinda cu dedicatie…
iote, te sarut cu aburi!
anca, in integrum vorba este: “ihaaa, să moară calu” şi este preluată de la om un la care am ţinut mult şi care m-a minţit! inutil aş spune. dar o folosesc ca să îmi amintesc că prietenia este, trebuie să fie, o uşă deschisă spre suflet. tiii, da ce de aburi la tine! 😆 mulţumescu-ţi. să te găsească şi pe tine, la capăt de zâmbet.
adresa era buna insa incearca ai asta cu care postez acum! Merci
acuşi!
integrum o stiu,tot de la tine,dar folosesc doar ce-mi place. iubesc caii asfel ca nici in gluma nu las in scris vorbe de acest gen.
aburii? apai mi-ai fost de inspiratie
psi,adevarata prietenie este: atunci cand gresesti sa ti se atraga atentia bland,ca o mangaiere peste crestet…
iar celalalt sa aiba rabdarea de a intelege atentia.
deci si tu ai fost “norocoasa” unei astfel de relatii. ei,avem de invatat din ele. zic si eu
bine am fost, aşadar, nu?
anca, şi o să mai fiu. mie îmi plac oamenii mult. nu mă lecui de asta.
“…catarg
de care sunt prinse ziua și noaptea”
… corabia vietii
x, da, corabia vieţii. catargul însă… este alt simbol.
http://www.youtube.com/watch?v=mehVK299lxM
noapte verde psi
la fel şi ţie, anca. şi mulţumesc!
nu, nu, aşa ziceam şi eu, rata! 😆