… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
cerul se colorase în roşu şi violet după o zi în care soarele stăpânise iarăşi totul cu sălbăticie. pe coama întunecată deja a dealului, în ascunzişul răcoros şi tăcut al măslinilor, cele două siluete se topeau tot mai mult în calea privirilor curioase, de parcă ar fi avut ceva tainic şi numai al lor de … Read more
în zori se risipise noaptea ca un abur, se arcuise liniştea, promisiune, un tremur de piatră pe trepte încă neatinse, drum de sticlă şi sare, drum de cretă în breşa norilor tăcuţi. în zori se colorase întâmplarea cu uimire, se luminase şoapta, promisiune creion rostogolit în grabă prin breasla iluziilor, prin greva cuvintelor încă albastre. … Read more
cândva, demult, pe vremea când bastet şi amon ra mai stăpâneau cerul, în timpuri ce nu încap în amintirile şi înţelegerea noastră de acum, iar oamenii priveau mai cu atenţie stelele şi mersul lor, ca pe nişte taine şi semne dăruite de zei, în templele ridicate din piatră se năştea parfumul, darul omului către divinitate, … Read more
sursa foto: voguelove dă-ţi întâlnire cu un zâmbet. cu floarea aceea de apă sau de măr rostogolit, cu gustul cireşelor ori al cafelei de dimineaţă, cu mirosul de plumb risipit în ştiri uitate ori cu scrumul iluziilor trezite târziu. dă-ţi întâlnire cu o carte, cu un tablou ori cu un cântec şi toate câte sunt … Read more
sursa foto: salome în noaptea care coborâse peste noi asemeni unei perdele de mătase groasă și foșnitoare, cuvintele își pierduseră parcă orice înțeles, iar noi priveam uimiți cum luna imensă, așa cum nu o mai văzusem până atunci se scălda în mare, în vreme ce noi, spectatori ai clipei, ne țineam de mâini, doi câte … Read more
eu nu ştiu când încep durerile să doară, n-am învăţat tăcerea trecând în asfinţit, nu-mi amintesc de prima oară şi nici de primul gând zidit. eu nu ştiu când se nasc culorile-n cupole, n-am învăţat rămânerea în oase şi cuvânt, nu-mi amintesc lumina în corole şi-adorm plângând. şi printre lumi îmi fac culcuş pe margine … Read more
sursa foto: meteoplus o senzaţie de amorţire îi prinse gândurile, mintea întreagă şi numai întrebarea aceea fără răspuns o mai simţea zvâcnind intermitent, undeva în adânc. de ce? poate că lucrurile aveau să se aşeze pe un făgaş, altul, deodată cu zorii, cert era că nu visase nimic ori nu-şi mai amintea, i se întâmpla … Read more
îmi imaginez uneori cum dormi. chipul tău limpede şi cald, mirosind a minune, aduncând în el tot seninul din vise şi din lume. îmi imaginez uneori cum se înfoaie a roz, mândre de frumuseţea ta, dantelele leagănului pe marginea căruia o iubire imensă veghează, ursindu-ţi de bine ca în basmele cele mai frumoase, acelea … Read more
pe fluturi şi pe gând, pe întâmplare, pe nechematele duminici îmi dorm cuminţi amintirile tale. pe aripi şi pe vulturi, pe nerostire, pe genele umede de atâta rouă îmi scriu uneori chemările. pe coapse şi pe coate, pe certitudini, pe stelele zilei topite îmi port sufletul. la răspântii. şi o singură mirare pe gură.
de la un vis şi până la împlinire este un singur pas, acela în care vrei şi începi să clădeşti, ca un soi de puzzle pe care îl credeai uitat, conturul unui răspuns pe care nu ţi-l poate da nimeni în afară de tine. tot ce trebuie să faci apoi, pornind pe această cale este să crezi cu tărie în visul … Read more
se trezise în zori cu un gust amar şi fără nicio decizie în minte. crezuse, sperase că noaptea îi va fi un bun sfetnic aşa cum se spunea mereu, însă gândurile îi erau aceleaşi, grele, deloc limpezite, conturând imaginile ultimelor zile, acelea pe care le-ar fi vrut şterse, definitiv uitate, de parcă astfel lucrurile ar fi putut să revină pe făgaşul normal şi bun, poate nu neapărat cel mai fericit, însă cu siguranţă unicul pe care îl ştia şi îl putea înţelege cu mintea ei.
sursa foto: deviantart pe fiecare pagină am scris câte un cuvânt. apoi le-am vopsit. verde, albastru, din culorile mirate ale câte unui amurg ori răsărit pe care le uitasem. când toate foile s-au uscat, le-am legat unele de celelalte. – par un pretext de curcubeu! – mi-ai şoptit râzând. apoi ai deschis fereastra larg, să … Read more
când vara se coboară din calendar cu zâmbetul ei roşu, de cireşe rostogolite, un dor de vacanţa cea mare a copilăriei mi se aşează pe tâmple, iar copilul din mine se trezeşte aşa cum o făcea odinioară, pe când trupul îi era mai micuţ şi înţelegerea mai puţină. de pildă, nu am înţeles niciodată prea … Read more
întâmplarea pe care încerc să o redau astăzi, ca o poveste de duminică, de citit şi de gândit, mi se pare că s-a petrecut în ani prea repede trecuţi, prea demult, încât nici nu prea le mai ştiu numărul şi este adevărată, aşa cum rar sunt poveştile mele. când noi ne-am cunoscut, laura avea ceea … Read more
sursa foto: