pe…

pe fluturi şi pe gând,
pe întâmplare,
pe nechematele duminici
îmi dorm cuminţi
amintirile tale.
pe aripi şi pe vulturi,
pe nerostire,
pe genele umede de atâta rouă
îmi scriu uneori
chemările.
pe coapse şi pe coate,
pe certitudini,
pe stelele zilei topite
îmi port sufletul.
la răspântii.
şi o singură mirare
pe gură.

12 thoughts on “pe…”

  1. pe aripi pictate pe tample
    haladuiesc cu sufletul prin rozele vanturilor
    si netedul apelor

    prin visarea ploapelor
    orbecai intre limpezimi care miros a albastru
    si aud gondolierii impingandu-si vaslele pe ape
    si plecand pentru totdeauna intr-o calatorie fara noima
    si fulierele picioarelor lor suierand calea secreta

    si aripile de pe temple pica in tarana confortabila
    a unei calatorii fara de sfarsit.

    am invatat sa zbor fara aripi, nu mai am nevoie de unelte de zbor, sunt inger!

  2. pe şoapte.
    pe aripile tale întinse,
    pe toate patimile şi pe toate tăcerile
    te-am scris.
    crezusem că va veni primăvara
    deşi nu o aşteptam,
    cum stăteam amândoi
    pe treptele ude de lacrimi
    ale sufletului.
    ningea pe aripile tale
    cu fulgi albi
    sau albaştri
    şi mirosea a iasomie
    în zâmbetul tău.
    pe şoapte.
    am să te leg pe şoapte
    a nerămânere.
    şi a dor.
    uneori am impresia că îmi vezi lebedele
    cum plâng.

  3. aceeași mirare o am și eu, pisicăăăă!! cum îți vin versurile astea, n-am habar! pe mine și dacă m-ai închide-ntr-un turn, ostoită de doruri, dureri, de ce vrei tu …nimic nu ar izvorî din mine să-mi curgă-n peniță! și dacă-s fericită, și dacă-s nefericită…tot nimicsad eu sunt predispusă la a analiza și a pamfletiza așa încât nimic romantic și poetic nu iese din mine! voi pictați cu cuvinte, faceți tablouri vii…eu cu aceleași cuvinte pot face cel mult un rebus happy
    dar bine…asta este un talent și de l-ar avea toată lumea am fi o specie de poeți, nu altceva!
    eu n-am nimicsad eh, lasă…mă fac eu mai mare tongue

Comments are closed.

error: Content is protected !!