pe fluturi şi pe gând,
pe întâmplare,
pe nechematele duminici
îmi dorm cuminţi
amintirile tale.
pe aripi şi pe vulturi,
pe nerostire,
pe genele umede de atâta rouă
îmi scriu uneori
chemările.
pe coapse şi pe coate,
pe certitudini,
pe stelele zilei topite
îmi port sufletul.
la răspântii.
şi o singură mirare
pe gură.
12 thoughts on “pe…”
Comments are closed.
http://www.youtube.com/watch?v=ErYRUareKSU
neaşteptate? cuvintele sunt aceleaşi, dana!
Sa-ti porti cuvintele cu drag, intr-un bagajel comod , in Cipru
he, he! mulţam hapi! aşa o să fac! le duc şi le aduc…
Normal ca trebuie sa le si aduci, noi o sa le cautam
pe aripi pictate pe tample
haladuiesc cu sufletul prin rozele vanturilor
si netedul apelor
prin visarea ploapelor
orbecai intre limpezimi care miros a albastru
si aud gondolierii impingandu-si vaslele pe ape
si plecand pentru totdeauna intr-o calatorie fara noima
si fulierele picioarelor lor suierand calea secreta
si aripile de pe temple pica in tarana confortabila
a unei calatorii fara de sfarsit.
am invatat sa zbor fara aripi, nu mai am nevoie de unelte de zbor, sunt inger!
pe şoapte.
pe aripile tale întinse,
pe toate patimile şi pe toate tăcerile
te-am scris.
crezusem că va veni primăvara
deşi nu o aşteptam,
cum stăteam amândoi
pe treptele ude de lacrimi
ale sufletului.
ningea pe aripile tale
cu fulgi albi
sau albaştri
şi mirosea a iasomie
în zâmbetul tău.
pe şoapte.
am să te leg pe şoapte
a nerămânere.
şi a dor.
uneori am impresia că îmi vezi lebedele
cum plâng.
slvc, sincer, habar nu am cum vin cuvintele. mulţam de numire!
aceeași mirare o am și eu, pisicăăăă!! cum îți vin versurile astea, n-am habar! pe mine și dacă m-ai închide-ntr-un turn, ostoită de doruri, dureri, de ce vrei tu …nimic nu ar izvorî din mine să-mi curgă-n peniță! și dacă-s fericită, și dacă-s nefericită…tot nimic eu sunt predispusă la a analiza și a pamfletiza așa încât nimic romantic și poetic nu iese din mine! voi pictați cu cuvinte, faceți tablouri vii…eu cu aceleași cuvinte pot face cel mult un rebus
dar bine…asta este un talent și de l-ar avea toată lumea am fi o specie de poeți, nu altceva!
eu n-am nimic eh, lasă…mă fac eu mai mare
andreotti, repet: habar nu am nici eu. dar să ştii că la rebus nu mă pricep! nah, c-am zis-o!
Ahaaa, ce bine!!! Nici să nu-nveți! Așa păstrez și eu un soi de „avantaj”
nici nu am de gând să învăţ! căci ceea ce ştii, poate uiţi cândva!