sursa foto: meteoplus
o senzaţie de amorţire îi prinse gândurile, mintea întreagă şi numai întrebarea aceea fără răspuns o mai simţea zvâcnind intermitent, undeva în adânc. de ce? poate că lucrurile aveau să se aşeze pe un făgaş, altul, deodată cu zorii, cert era că nu visase nimic ori nu-şi mai amintea, i se întâmpla de prea mulţi ani ca să o mai preocupe asta. acceptase.
de fapt ştia limpede. privise calendarul cu acelaşi gând din fiecare an şi aştepta un semn al ei căci prea se legau toate în urma înaintemergătorului, acela pe care la început nu îl ştiuse şi de care se temuse apoi ca de ceva ferit înţelegerii. purta semnul lui, nu şi numele. acesta din urmă fusese mereu o mirare pentru ea, mai cu seamă atunci când trebuia să-l rostească.
privi către sertarul lăsat deschis. filele albe, curate dormeau semnul altei aşteptări. se gândi că ar fi trebuit să iasă în aerul rece aşa cum o făcuseră şi ceilalţi, era timpul, dar nu se clinti. toate gândurile şi mintea întreagă o dureau. se concentră. cartea se deschise înainte şi ea citi din nou aceleaşi cuvinte: “când lucrurile vor înceta să fie cum au fost…” se opri. ştia restul prea bine. din locul ei auzi respiraţia celuilalt. el încă visa.
cerul se topea în albastru înaintea ei. şi înţelese. în clipa aceea înţelese totul, văzu cu o limpezime nouă ceea ce fusese mereu aproape, lângă ea. pe frunte, semnul ei începu să ardă.
zâmbi.
fenomenul de superlună din data de 23 iunie, acela în care luna va fi la cea mai mică distanţă de pământ din întregul an coincide cu noaptea de sânziene, celebra noapte în care se deschid cerurile, aşa cum spunea şi mircea eliade şi cu alinierea planetelor. ce va fi? o lună minunată! 
să vă uitaţi pe cer… şi să vă puneţi o dorinţă!
Nu ne lipsesc dorințele, frumoase, bune, dar știam că cel mai des avem puterea de a ni le împlini singuri! Este și mai plăcut așa!
În rest, să ne lumineze luna și bunul Dumnezeu!
Și să ai o zi bună ca sufletul tău!
şi nu uita de noaptea de sânziene…
mugur, ce mă uimeşte pe mine este că superluna de acum (următoarea va fi la anul, în august) se leagă de noaptea sânzienelor. dacă l-ai citit pe eliade ştii fascinaţia lui pentru această noapte, cea care precede naşterea înaintemergătorului, ioan botezătorul.
mă uimeşte rânduirea lucrurilor acestea în matca lor bună.
Am citit, nu chiar tot (istoria religiilor nu am reușit să o procur, deși am dorit să-i văd optica acestui mare om!). Noaptea de sânziene o am în casă. Lucrurile au mai fost așa, nu știu ce ne va aduce, dar încerc să fiu pregătit în fiecare ceas al vieții!
psi, am iubit pe cineva nascut pe 23 iunie.
eu sunt si ioan, or so, as u know.
pe de alta parte, acum vreo 12 ani am avut o iubita care, dupa plecarea mea, a pierdut un copil cu mine; fata s-a recasatorit dupa cca. 3 ani si a avut imediat dupa casatorie, un an, o fata. apoi, dupa inca doi ani, a avut un baiat. in familia ei femeile nu au putut avea mai mult de un copil, dupa prima nastere nu au mai putut avea copii, asa ca cea de-a doua nastere a fost de cosmar. in urma ei s-a nascut un baietel. noi am ramas in relatii exceptionale, fie ca eu am fost, as usual, un talhar, asa ca, nu cu mult timp in urma, am descoperit ca si-a tatuat pe umar 3 fluturi taiati de o galaxie de mici margarete. intre timp, mi-a spus ca, in timpul celei de-a doua nasteri, a baietelului, era sa moara si ca, aproape sa-si dea sufletul, m-a vazut acolo, in camera de spital, zambind… si ca asta i-a dat forta, si a trecut peste. m-au onorat cuvintele ei, m-au impresionat teribil, nu am stiut ca am atata importanta pentru cineva din aceasta lume, in aceasta lume. am intrebat ce inseamna margaretele… mi-a spus ca habar nu avea, dar ca, dupa ce si-a facut tatuajul, a aflat ca sunt florile sf. ioan botezatorul. cei trei fluturi sunt cei trei copii, cei doi ai ei si cel pierdut cu mine. este o chestiune teribil de intima, dar ce voiam sa spun e ca sunt lucruri ascunse in nevazut care au noima, chiar daca noi nu o percepem.
*s-a casatorit (nu recasatorit)
superluna, dana? 23/24 iunie… tocmai noaptea de sânziene.
poate că dacă privim cu atenţie le vom înţelege… atunci când ne va fi dat, eo.
eu ştiu că am purtat semn multă vreme şi rostul lui mi s-a revelat la timpul potrivit înţelegerii mele.
însemni mult pentru oameni şi ştii de ce.
Nu exista lucruri mai frumoase pe lumea asta decat florile, marea si luna. Intr-adevar Superluna si-a ales cand sa vina, ca o sarbatoare.
Din cate stiu eu, Noaptea Sanzienelor este o sarbatoare pagana, adica una precrestina. Este ciudat cum s-au pastrat in traditia romaneasca sarbatori de felul acesta. Ceea ce ma mira pe mine este ca aceasta sarbatoare este legata de solstitiul de vara.
Oamenii de demult erau nu numai buni observatori ai fenomenelor astronomice, ci intelegeau legatura dintre Univers si om.
Daca privim fenomenul de superluna prin prisma celor de demult, inseamna ca acest eveniment are o insemnatate mai mare decat in alti ani. Adica e, intr-adevar, o zi deosebita.
Pe frunte, semnul ei începu să ardă…
Armonii în drumul lor de neştiut, de necuprins.
https://www.youtube.com/watch?v=UVLce3FDAmA
Chiar am sa-mi pun o dorinta in noaptea in care cerurile se vor deschide, iar timpul nu va mai exista. Si voi privi superluna.
De-o vreme m-am apucat sa-i recitesc cartile. Cu bucuria unei intelegeri ce n-am avut-o adolescenta fiind. Si de cate ori inchid copertile, am nevoie de cateva minute sa restabilesc insertia in real. E atata magie, atatea indicii-simbol, atata dor de alta lume in cartile lui, incat ma trezesc ca mai vreau macar o pagina. La Tiganci am recitit ieri. Ce urmeaza ? Vad ce-mi va iesi in drum
îmi place cum gândeşti. mulţi spun că superluna aduce altele, grele… dar eu cred că nu.
ea aduce argintul ei frumos.
sânzienele este o sărbătoare păgână, aşa cum floralia era o sărbătoare romană şi exemple am tot putea găsi, decenu. eu cred că luna nu este întâmplător mare acum, când se deschid cerurile şi iarăşi nu cred că este întâmplare semnificaţia înaintemergătorului legată de această sărbătoare despre care am mai scris şi care mă uimeşte de fiecare dată. da, va fi deosebită.
şi câtă tăcere în palme?
răbdare îmi spun,
răbdare,
cerurile se deschid a înţelegere
o singură dată.
lotusica, am păţit şi eu a neînţelegere scrierea lui eliade, la vremea când alte cărţi ar fi trebuit să citesc. şi am înţeles, mi-a fost dat… la vremea potrivită. dar acum citesc altceva… o lună mare, mare.
Hi, hi, pai daca Bastet era zeita Lunii, mi se pare firesc ca Psi sa citeasca o luna mare, mare
traditiile romanesti ale craciunului au izvoarele in altceva decat in crestinism, tot crestinismul e construit pe chestiuni prereligioase. crestinismul, in cele din urma, e doar o adaptare religioasa la cerintele sociale ale vremurilor. religie, superstitie, pacat originar. un rahat. nu exista pacat originar, toti oamenii sunt buni si frumosi, luminosi, copii ai luminii, progeniturile sweta dwipa, early days of lemuria and before… nu a inventat nimic crestnismul, ci doar a facut ce fac azi americanii, fac totul al lor si ne inculca ideea ca restul lumii e terorist… tricky. ca in absurdism, totul e o pagina alba, la inceput, iar noi scriem pe ea ce vrem si dam ce semnificatii vrem. there.
vezi tu, eo, eu prefer tradiţiile noastre religiei… şi bucăţica aceea de mistic, de nespus şi de tainic ce pare să le încojoare deşi nu ne sunt deloc străine.