cândva, demult, pe vremea când bastet şi amon ra mai stăpâneau cerul, în timpuri ce nu încap în amintirile şi înţelegerea noastră de acum, iar oamenii priveau mai cu atenţie stelele şi mersul lor, ca pe nişte taine şi semne dăruite de zei, în templele ridicate din piatră se năştea parfumul, darul omului către divinitate, calea recunoaşterii şi a supunerii faţă de cei care, de dincolo de porţile cerurilor puteau colora destine.
semn de adoraţie ori cale de comunicare cu divinul, parfumul sacru, khypi, cel din care avea să se desprindă mai târziu, odată cu plecarea poporului lui moise în exil, quetoret (tămâia) era un amestec tainic de răşini şi de aromate menite arderii după ritualuri la fel de secrete, păstrând cheia celor douăsprezece elemente (să-mi amintiţi să scriu şi despre asta cândva, că tot am promis la un concurs) dintre care unul singur este reprezentarea maleficului, deşi în realitate componentele depăşesc cu mult această cifră.
la finele lunii cireşelor, aşa cum mi-am propus mai demult, am să vă dăruiesc astfel un nou dar, o scriere inspirată de o pasiune şi dacă despre khypi şi quetoret am mai scris pe ici, pe colo, astăzi eroul va fi … o răşină numită labdanum sau pur şi simplu ladan, de culoare maro, culeasă în acele vremuri de demult din blana oilor sau caprelor care păşteau printre arbuştii de cistus.
astăzi, răşina brută, amintind de ambra cu care se aseamănă foarte bine (şi care a fost interzisă prin lobby ecologist) se obţine prin fierberea de frunze şi crengi ale arbustului, extracţie cu solvenţi ori distilare cu vapori. absolutul de labdanum este de culoare galben-verde şi are un miros tenace, extrem de bogat, fiind folosit în compoziţiile de tip oriental, ambrat, chypre, lemnos şi este descris adesea ca fiind animalic, dulce, dens.
în parfumurile actuale puteţi găsi această aromă, mai puţin potrivită acestui anotimp ori femeilor romantice şi delicate, în creaţii tip vintage, aşa cum este de plidă eau de hongrie şi nu, nu este nicidecum vorba de originalul filtru folosit de regina maghiară pentru a-l seduce pe mai tânărul rege polon, în urmă cu şapte sute de ani, de altfel reţeta acestui parfum considerat a fi primul pe suport alcoolic, s-a pierdut în negura vremurilor. cel de-acum, un parfum masculin creat de fragonard în anul 1979 este un oriental lemnos cu note de vârf citrate, flori de bergamot, miez de iasomie şi fond tipic chihlimbar, un parfum ce distilează ambivalenţa florilor albe cu aspectul lor pur, aproape virginal şi mirosul adesea narcotic.
labdanum se regăseşte şi în masculinul bleu de chanel ori acqua di gio, în celebrul opium – ysl, antaeus de chanel, în parfumurile tip oud (vedete ale anului 2010) sau tabac şi chiar în miss dior şi desigur că nu lipseşte din opulentul oriental – chypre al lui serge lutens, muscs koublai khan sau essence labdanum al donnei karan, o cunoscută a parfumurilor brute.
apărut în anul 1998 sub aceeaşi baghetă magică a tandemului lutens – christopher sheldrake, muscs koublai khan este o evocare a fastului extremului orient şi a împăratului mongol din secolul al treisprezecelea, un parfum animalic, sălbatic, ce aminteşte de iubita fiului cerului; o explozie de răşini şi de vanilie pudrează acest parfum în miezul căruia doarme absolutul de trandafir marocan alături de iubita sa regină, iasomia, note somptuoase şi grele aşa cum numai filtrele iubirii pot fi.
din aceeaşi familie cu şocantele dana tabu, myrurgia maya şi chiar ck obssesion, muscs reuşeşte să fie însă mai modern, păstrându-şi aceeaşi bogăţie senzuală. acel duo regal al parfumeriei (trandafir-iasomie) se însoţeşte cu civet, labdanum, cimbru, castoreum rezultând un parfum a cărui curbă de evaporare este uimitoare şi care, dacă nu este adorat, este cu siguranţă contestat. un parfum din seria exclusivelor acestui parfumer de nişă ce pot fi găsite la salons palais royal sau, de ce nu, în poşeta unei doamne, aşteptând nopţile fierbinţi ale unui alt anotimp.
luminos sau murdar, scandalos sau narcotic, la limita dintre masculin şi feminin, dintre patimă şi solitudine, despre acest parfum se va mai vorbi cu siguranţă încă multă vreme.
sursa foto: the window
dana, promit să nu vă stresez prea des cu pasiunea mea. cam greu de ales muzica pentru a fi în ton cu împăratul mongol… este celtică, deşi loreena este de origine canadiană. este de fapt ce ascultam aseară încercând să uit de obsesiile mele cu anneke von giersbergen.
în clipa asta colorată englezește, am citit însemnările tale în amestecul a două parfumuri: cel vălătucit printre stropi, de la proaspăt îmbăiații tei din pădurea Trivale și mireasma odihnitoare a ceșcuței de cafea..
Bună dimineața, psi!
bună dimineaţa, gina.
scrierea mea este numai un dar. însoţit, deloc curios, căci lucrurile se rostuiesc ele tainic, de faptul că ieri am primit un eşantion de parfum solid care mă uimeşte (o să vă povestesc despre el curând), un amestec de iasomie şi smirnă. este copleşitor şi parcă mai şterge din tuşele acestea englezeşti care mă însoţesc şi pe mine.
atunci să îţi mai dăruiesc una… cu nişte imagini tulburătoare.
http://www.youtube.com/watch?v=3nBHIhb8rSY
Mie, cunostintele despre parfumuri scrise intr-un singur articol mi s-au parut a fi putin mai complicate decat ecuatia lui Schrodinger. Insa nici n-a fost nevoie sa inteleg intreaga teorie, caci m-am lasat leganat de intreaga poveste a parfumurilor.
exact asta am şi dorit, decenu, să vă dăruiesc o poveste plină de arome, chiar dacă vorbeam de fapt de o răşină.
da.. flamingo era!
mi-a placut mult articolul tau si imi plac f multt parfumurile. felicitari!!!