… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
puţini dintre noi, aceia care am învăţat istoria la umbra cultului personalităţii marelui cizmar al ţării am aflat, că de învăţat nici nu putea fi vorba atunci, despre casa regală prusacă, aceea din care se trage şi regele nostru, fapt cunoscut prietenului nostru oliver, cel care ne-a fost nu numai gazdă ci şi ghid prin … Read more
ea aduse, asemeni lebedelor graţioase, în prim planul visului, ochii ei tiviţi cu rouă, gura ei de floare albă. el zâmbi atins de sfiala ei în tot ce avea mai pur. ochii lui blânzi desenau catifea şi văpăi. ea veni dinspre copacii înalţi, uluitorii, cu şoldurile legate în faldul dorinţei. pletele lui atinseră vântul şi … Read more
atunci când vine vorba despre decizii, călina este mereu încurcată. priveşte către ceilalţi cu mirare, îi vede cum aleg cu uşurinţă un drum sau altul, cu libertatea aceea a gesturilor mici şi simple, un dar pe care ea crede că nu îl are. de pildă acum stă închisă în cercul aceleiaşi întrebări, neînsemnată poate pentru restul oamenilor, dar atât de importantă pentru ea. … Read more
dimineţile din casa cu orhidee de pe wolliner strasse aveau în ele acelaşi ritual cu gust de cafea proaspătă, în vreme ce soarele ne saluta de dincolo de ferestrele incredibil de mari. şi acolo, în bucătăria micuţă, de burlac pasionat de arta culinară, ne-am desenat începutul fiecărei zile ca o continuare caldă şi miraculoasă a … Read more
mulţi dintre voi ştiu deja că unul dintre locurile dragi sufletului meu, în care revin de câte ori am ocazia şi pe care le port printre amintirile cele mai dragi este germania, ţara în care au plecat cândva, pentru totdeauna, prietenii mei de vară şi de copilărie despre care acum, după atât de mulţi ani, … Read more
sursa foto: dreamstime. noaptea întreagă plouase năprasnic şi sălbatic, de fapt urgia se dezlănţuise undeva înspre ora înserării, în ciuda tuturor previziunilor favorabile, acelea pe care se bazaseră organizatorii atunci când se porniseră să cheltuie imense sume pentru petrecerea care se dorea pur şi simplu fabuloasă, nemaivăzută. fuseseră de-ajuns câteva minute de furie pentru ca … Read more
sursa foto: nrhatch “comentare humanum est” ar fi , poate, începutul acestei teme de pisicafea şi, sigur, varianta este mult mai departe de originalul latin al lui seneca, însă eu cred, atunci când vine vorba de blogurile noastre, că tuturor ne plac comentariile, le aşteptăm chiar şi atunci când spunem că nu, pentru că dincolo … Read more
am admirat de când mă ştiu priceperea acelora care, cu răbdare şi grijă, dau contur material visului şi îl împlinesc până la ultimul detaliu, filigran şi dantelă de văl ţesut întru rămânerea acelei dorinţe pentru care inima şi gândul au tresărit din nou. şi mă uimesc mai cu seamă aceia care întorc timpul în retorte … Read more
sursa foto: deviantart promisesem prin primăvară, atunci când am citit postarea lui carmen despre trădare, că vom avea şi aici, la pisicafea, o dezbatere pe această temă. ideea nu am uitat-o nicidecum, însă nu ştiu cum de am reuşit să amân atât de mult, deşi au fost câteva încercări de creionare pe marginea temei, toate soldate … Read more
aşa cum ştiţi, comentariile mele pe alte bloguri sunt uneori sub formă de poezie. ca şi acesta, iscat de acelaşi prieten dintre cuvinte! 🙂 între tine și mine cuvinte, ca niște linii drepte sau curbe, tivind marea de smarald, între tine și mine un înalt punți peste doruri din cea care simte. între tine și … Read more
chipul tău mirosea a amurg a stele duse departe, pe când noi ne asumam dincolo de adăpătoarea nopţii, în locul acela ştiut, găsit cu intuiţia orbilor vindecători, un loc nu mai mare decât o batistă, un loc numai bun pentru o inimă, unde fusesem odată fericiţi. până când- poate am întrebat până când nu mai … Read more
închide ochii. te voi duce astăzi într-un vis de demult, într-o poveste pe care nu ai cum să o uiţi, din vremuri calde şi lipsite de griji, numită pur şi simplu vacanţa cea mare. zâmbeşti? nu-i aşa că amintirile coboară cu clopotele lor şi ţi se face dor de tot ceea ce ai trăit atunci, copil … Read more
sirenele sună ca un plâns ori ca o lacrimă de hârtie sfâşiată sub arcadele nopţii. îmi vine să îţi spun că nu, până la primăvară mai este, să lăsăm aşadar zăpezile să ne acopere, să mai uităm puţin ori să ne aducem aminte de altceva. de altcumva, mai luminos. nu suport să plâng atunci când … Read more
atunci când vine vorba despre o relaţie dintre un bărbat şi o femeie, atunci când vezi de pildă, la o terasă, o pereche privindu-se cu atenţie şi discutând, te gândeşti pentru o clipă că cei doi oameni pot fi mai mult decât colegi şi mai puţin decât iubiţi? să ducem exemplul puţin mai departe şi … Read more
şi dacă tac… peste ochiul lui ieri colorat cu iluzia lui altceva, printre toate acele secunde ce nu ne mai recunosc deşi totul pare la fel, zâmbet sfâşiat peste lume. şi dacă spun… dinspre ochiul lui ieri nimic nu mai rămâne, verb la timpul trecut, izvor secat de vlagă, zâmbet zidit în greşeli. şi dacă … Read more
noaptea cobora alene peste piatra roşie, luminată stins de ultimele semne ale amurgului. de sus, din înaltul ei, luna privea argintat către femeia cu părul roşu care înota cu gesturi moi, în vreme ce copilul scotea ţipete de bucurie pe mica lui saltea în formă de delfin, cea pe care tocmai o primise în dar. … Read more