psi-words

ce frumoasă eşti iarna, pletele tale se coboară în alint ca de lapte pălind stelele şi în aburul răsuflărilor noastre este numai descânt. ce frumoasă eşti primăvara cu gleznele somnoroase înverzind potecile încă nelămurite, acelea pe unde mă visez căutându-te, înflorindu-te. ce frumoasă eşti vara, pleoapele tale albăstrii înghit mari întinderi de ape şi călătorim … Read more

în noaptea mea, în liniştea mea, în solitudinea mea, în os, în râu, în palme, în ziua mea, în scriere, în patimă, în dor, în sânge, în miez, în zâmbetul meu, în argint de stele, în sare. voi desprinde înţelesul. apoi am să uit.

curg peste noi cuvintele ca nişte streşini într-o silită absenţă de zăpadă şi-n noaptea prea întoarsă ca să vadă ne risipim în albe ploi de vişini. curg valuri de noroi de parcă râul în dulcea-i adormire s-a retras lăsând pământul gol şi blestemat şi plânge a uscare dorul, grâul. curg peste noi ca neştiute, zile … Read more

eu nu ştiu inimii bătaia să-i dezleg, iar lacrimilor toate nu le mai pun zălog, atunci când trec, alunecând prin cercul meu privind lumina ta: un nod. eu nu ştiu a vorbi decât scriind, când apele din jur mi se desfac, spre tâmple toate furiile reci îmi pun capac. şi nu-ţi mai vin, am obosit, … Read more

că mult am mai cerut, eu ştiu şi teamă mult mi-a fost, că-ntr-o furtună fără rost băli-vom sensul bun şi viu. nu ştiu să spun ori poate da nici nu privesc şi nu mai număr cuvântului eu îi sunt umăr şi de mi-e stea-i şi vina ta. şi…. un golem mut şi vinovat aşa mă … Read more

precum respiraţiile într-un căuş de palme blânde, precum aripile, precum aripile, eu deschid fereastra în fiecare noapte aşteptându-ţi cuvintele. precum un curcubeu ce se adapă din norii ochilor tăi, precum vântul, precum gândul, eu deschid fereastra sufletului cea care păzeşte răsăritul pentru fiecare bătaie de inimă a ta. şi din şoapte din fum din hohot … Read more

ar fi trebuit să mă nasc primăvara, dar viaţa m-a strigat într-o altă noapte. am tresărit speriată şi cu frig am ţesut primii paşi, primul zâmbet al devenirii, ca o ciută, ca o uimire. mă ascund gerurile lui ianuarie cu semnul lor de mari zăpezi. şi mult timp am iubit literele pe care nu le … Read more

se ridicaseră dinspre noi semnele. femeile frământau zorii, femeile dospeau dimineţile, femeile coceau amiaza într-o legănare de şolduri. se coborâseră peste noi gândurile. bărbaţii stingeau jarul amiezii, bărbaţii luau amurgul în cătare, bărbaţii frângeau nopţile din ochi speriaţi, ca de ciute. o să fie şi pâine, o să fie şi vânătoare, în rostul lucrurilor.  

cum înfăşori cuvintele în poleială când noaptea curge orb la-ncheieturi? cum taci şi cât ai să înduri absenţa virgulei? de ce mă mir cu-atâţia ochi şi-atâtea guri? şi punctul, ca o rupere de oase, biet cerc acum lipsit de sens, un gând redevenit absent ca o zăpadă care nu mai vine. împodobim copaci cu piele … Read more

îmi amintesc cum plânge iarna în cătușe, când albul vechi mi se dezleagă de cuvânt, îmi amintesc şi uit prin mine, fumegând mai jefuiesc de noapte trei doruri jucăuşe. îmi amintesc de mâna ta lucind, chemare şi glas cumva ştiut, strivind ademeniri, îmi arde parcă toată iarna în priviri când te privesc cu dor de … Read more

nu îmi amintesc ziua când ai apărut prima oară, era marţi? era soare? cuvintele se găsiseră unele pe celelalte, apoi mâinile. nu îmi amintesc nici când ne-am îmbrăţişat. în ochii mei se pusese noaptea să fiarbă cuvinte noi, un fel de zeamă, aşa îmi părea zâmbetul prelins în ferestre. nu îmi amintesc ziua când, prea … Read more