se ridicaseră dinspre noi semnele.
femeile frământau zorii,
femeile dospeau dimineţile,
femeile coceau amiaza
într-o legănare de şolduri.
se coborâseră peste noi gândurile.
bărbaţii stingeau jarul amiezii,
bărbaţii luau amurgul în cătare,
bărbaţii frângeau nopţile
din ochi speriaţi, ca de ciute.
o să fie şi pâine,
o să fie şi vânătoare,
în rostul lucrurilor.
Ce m-am speriat când am citit “în această seară”… credeam că am uitat când este startul jocului de cuvinte nebun… apoi m-am uitat la ceas și am văzut că mai este mult până diseară.
ale mele aşteaptă cuminţi, sonia. abia aştept de fapt ora 22.
abia astept
pâinea? vânătoarea?
Asta zic si eu diviziunea muncii. Toate au un bun rost.
Ieri am văzut “Izvorul femeilor”, filmul lui Radu Muntean. Dacă nu l-ai văzut, vezi-l! Și apoi citește din nou poema ta.
chiar nu l-am văzut, alma. cum bine ştii prefer de departe cărţile, dar o să pun pe listă.