se ridicaseră dinspre noi semnele.
femeile frământau zorii,
femeile dospeau dimineţile,
femeile coceau amiaza
într-o legănare de şolduri.
se coborâseră peste noi gândurile.
bărbaţii stingeau jarul amiezii,
bărbaţii luau amurgul în cătare,
bărbaţii frângeau nopţile
din ochi speriaţi, ca de ciute.
o să fie şi pâine,
o să fie şi vânătoare,
în rostul lucrurilor.
Ce m-am speriat când am citit “în această seară”… credeam că am uitat când este startul jocului de cuvinte nebun… apoi m-am uitat la ceas și am văzut că mai este mult până diseară. 🙂
ale mele aşteaptă cuminţi, sonia. 🙂 abia aştept de fapt ora 22.
abia astept:)
pâinea? vânătoarea? 😀
Asta zic si eu diviziunea muncii. Toate au un bun rost.
Ieri am văzut “Izvorul femeilor”, filmul lui Radu Muntean. Dacă nu l-ai văzut, vezi-l! 🙂 Și apoi citește din nou poema ta. 🙂
chiar nu l-am văzut, alma. cum bine ştii prefer de departe cărţile, dar o să pun pe listă.