… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
el o văzuse întotdeauna frumoasă. cam aşa era cuvântul cu care o definea şi o încăpea în emoţia lui şi oricât de departe i-ar fi fost, oriunde l-ar fi dus drumul şi setea, era de-ajuns să închidă ochii pentru o clipă şi o putea aduce aproape lui, cu fiecare curbură, cu fiecare linie care i … Read more
zilele trec peste inima mea cu fragilitatea lor albă, ca de hârtie pe care scrisul nu mai încape şi pe care semnele noastre de rămânere şi-au încetat dansul rotitor. nopţile mă gonesc din ele, de parcă lumina pe care o port ascunsă, între coaste, le-ar murdări înţelesul. eu aştept întoarcerea ochilor tăi calzi fără să … Read more
de o vreme îmi apărea în ferestrele visului cu ochii coloraţi de-o năzbâtie nouă, a ei, în stilul acela de explozie crudă, vivace, sub care sufletul dormea în carapacea lui, desenat din emoţii pe care nu i le-ai fi ghicit uşor şi pe care le-ar fi negat oricum, cu tresăririle pletelor ei întunecate şi ridicări … Read more
…eu te privesc. mâinile tale adună povestea, o împletesc în roşu şi alb, iar eu mă recunosc în tăcerea ta, în liniştea mea, în necuvinte. când taci, am impresia că nici nu eşti de fapt, alergând pe sub lună tu mi-ai luat conturul la rost, l-ai plămădit din hârtiile tale şi apoi i-ai dat drumul … Read more
istoria flacoanelor de parfum, pe care am încercat să o creionăm pe la începutul lunii, ar fi cel puţin incompletă dacă nu am scrie, într-un articol special, despre cel care, acceptând propunerea lui francois coty, şi-a folosit geniul şi priceperea pentru a realiza flacoane de parfum. era în anul 1906 şi rene lalique, bijutier a … Read more
pe cercul desenat cu fluturi albi, nepăsători şi cruzi pe-aripă se ridica grăbit, în pripă un zvon ciudat, o vorbă-n vânt, o-nfiorare în cuvânt: -cum!? primăvara nu mai vine cu pleata ei de clorofilă nouă şi clopoţei de ghiocei? pământul ud, morocănos, acoperit de liniştea din noapte de la călcâi şi până-n şoapte visa zăpezile … Read more
timport pe tâmple semne de macarieni şi dor de vorbe noi şi înţelesuri ciudatini ale căror rosturi par desenate azi de marţieni. un simbolid se leagă-n zâmbet când prin becluză trec râzând om desenat din cer şi din pământ afişurat de zvonul unui plânset. şi eliternă-mi pare a ta chemare care ne ţine gândul aplecat … Read more
pentru că săptămâna aceasta a fost rândul articolelor cu pluş roşu (episoadele pluş unu şi pluş doi) vom relua romantismul de unde l-am lăsat… ieri. – eşti un ne-no-ro-cit! ştii, da? un ne-no-ro-cit! – femeia îşi ieşise din minţi şi, ce-i drept, puţin şi din decolteul generos al rochiei roşii care o cam strângea pe … Read more
zilele se curbau tot mai mult. pe la răspântii desenate ca un răgaz de-o respiraţie sau două, zvonurile atinseseră deja apogeul şi o isterie trecea strada printre camioanele reci, în aplauzele generale ale mulţimii dornice de sânge. zilele se scurtau tot mai mult. pe trotuarele colorate cu iluzii visele îşi lăsau urmele tocurilor, amprente dureroase … Read more
roşu plâns, roşu nătâng poleială de iubire, o bomboană în topire roşu ca un vis căzând roşu pluş, roşu pierdut, amintire de uitare, zborul prins în căutare roşu ca un hohot mut. roşu murg, roşu surd peste porţi şi peste gene false amintiri mai cerne ăst februarie, tăcut. şi când cerul se desface valentini reinventând … Read more
dacă ar fi să aleg încă o dată din darurile ursitoarelor, cele aflate pe tipsia de argint a vieţii, oare spre ce aş întinde mâinile mici, tremurătoarele: aceleași creioane? în fond, cred că am ales deja, cu multă vreme în urmă, cu ce anume să îmi potolesc foamea. o alegere pe care aş repeta-o oricând. şi … Read more
poartă-mă prin fire de miere, dincolo de poarta unde se naşte lumina, dincolo de mâinile care ţes naşterea lumii…. poartă-mă dincolo de frânghiile ce leagă ziua de noapte şi norocul de rost, dincolo de mâinile care ţes liniştea lumii. poartă-mă prin începutul şi sfârşitul pânzei acesteia fragile numită viaţă, dincolo de mâinile care ţes… iubirea. … Read more
sau… de ce am ars iarăşi tocana? :)) e-un zvon înăbuşit printre cuvinte şi-o frământare nouă printre şoapte, când gândul vechi, cel fezandat se mistuie-n păcat. şi iar tăceri glasate macină pervazul pe care-mi stă la pândă o culoare de baiţ, alunecând în soare, contur sărman de antricot al nepăsărilor în alb venite ca păsări … Read more
mai întâi un comentariu curgător pe la comicultural. pe unde-mi eşti, pe u(n)de căi se plâng cuvintele şiroaie, când undeva se-aşează gând ce ţine-n palme un cuvânt. pe care fum, pe care pleoapă mi se adapă a mirare sălbatic dor, contur de vânt în care doarme un cuvânt. pe unde-ţi sunt? mai apoi… tresăriri ale … Read more
vă amintiţi cu siguranţă acele poveşti şi legende care vorbesc despre mesajele ermetic închise în sticle şi dăruite apoi mării, cea care le poartă pe valurile ei, până departe, mesager albastru ce găseşte întotdeauna ţărmul potrivit şi vă întrebaţi probabil, citind aceste rânduri, ce legătură poate să existe între parfum şi mesajele mării. dacă ne … Read more
există femei care te privesc de pe marginea gândului. ele poartă în păr ademeniri de stele şi în sânii grei şi orbi, toate promisiunile de lapte ale îmbrăţişărilor. există femei care trec prin visele tale ca nişte corăbii pe apele foamei de nepotolit arcuindu-se în vântul respiraţilor tale, nu ca o împotrivire ci ca un … Read more