păcatul irezistibil nu este povestea unui parfum ci a unei lumi. o lume ce trăieşte în sufletele noastre.
“parfumul este forma cea mai intensă de memorie.” (jean paul guerlain)
ridicat parcă din coapsa mării, pe irealul fundal de albastru este un bărbat. torsul său gol este atins de soare şi pare că stă acolo de la începutul timpului, cu tălpile pe nisip şi umerii largi, uşor aplecaţi, pe care se simte abia perceptibil o urmă, ca o absenţă de aripă. chipul său nu se vede, dar îi putem ghici privirea adâncă, lăsată înspre pământ.
nu este un olimpian, nu este nici măcar un semizeu alungat, ci este un om al pământului de care este iremediabil legat prin iubire. omul vetiver. pentru el a creat jean paul guerlain în 1959 parfumul stoic şi discret ce conţine cele două mari afrodisiace ale parfumeriei, ambra şi moscul, în acord cu civetul, cel despre care se spune că evocă, în diluţie foarte mare, mirosul ultrafeminin.
combinaţia aceasta, des întâlnită în parfumurile feminine, este mai rară şi cu atât mai îndrăzneaţă într-un parfum eminamente masculin ce debutează cu floare de bergamotă, coriandru şi tuşe de citrice alunecând, asemeni unei pisicuţe cu lăbuţe moi, într-un miez ierbos şi dulce de vetiver, santal, cedru şi piper. În notele de bază, le lângă cele trei ingrediente amintite deja regăsim note de fum şi tabac, nucşoară şi boabe de tonka.
parfumul este un clasic, un elegant, extrem de rafinat şi subtil provocator, favorit al lui harrison ford şi andy garcia, iar ambra, moscul şi civetul sunt eroii noştri de astăzi, componente de origine animală ce aduc o notă de sofisticare tulburătoare şi uneori puţin murdară, parfumurilor orientale, chypre sau cuir.
cu miros deloc plăcut în stare naturală, indolic, de forma unor secreţii ori a unor rejecţii digestive, exorbitant de scumpe şi interzise prin lege, sunt cele care dau nota persistentă şi ademenitoare, acordul secret ce face legea seducţiei în parfumerie.
tratate cu alcool, aceste substanţe devin de culoare roşie, pulsatilă, asemeni sângelui care se aprinde şi le regăsim în notele de bază, cele mai persistente, ale parfumului.
pe malurile oceanului indian ori în mările australiei trăieşte un caşalot ce expulzează o substanţă moale şi neagră, reziduuri digestive, care în contact cu apa şi aerul devine gri argintie, iar la maturitate este aproape albă. se numeşte ambră gri, iar preţul său este de 7.000 usd kilogramul.
puternic afrodisiacă, în secolul XIX era purtată de către femei în sfere mici din os, cu orificii pentru difuzie, iar sub formă de pulbere era folosită pentru parfumarea zonelor intime. casanova însuşi folosea un amestec de cacao şi pudră de ambră în legendarele sale cuceriri.
componentă însemnată a parfumurilor pe care le şi defineşte, ambratele, cunoscute şi ca orientale, ambra este vinovatul care exprimă acea latură caldă, plină de voluptate, mirosul ei fiind el însuşi un parfum: o latură marină, nuanţe de pământ şi de tutun, urme palide de mosc.
este un excelent liant pentru parfumurile tenace, exotice şi incitante, deloc accesibile oricui şi o putem regăsi în shalimar (guerlain), opium (yves saint laurent), ambre antique (coty), ambre sultan (serge lutens) ori masculinul drakkar noir (laroche) un parfum extrem de viril.
pe piscurile îngheţate şi învăluite de tăcere ale hymalaiei trăieşte un căprior sperios şi singuratic, multă vreme vânat pentru secreţia glandelor sale din zona genitală, moscul.
vreme de mai bine de o mie de ani lichidul sângeriu prelevat de la acest animal a parcurs drumul spre grasse, fiind astăzi interzis prin lege, iar preţul pe piaţa neagră ridicându-se la 300.000 franci francezi.
în stare naturală miroase animalic, aproape a fecale, dar are o notă extrem de vie, afrodisiacă.
se spune că în sipetele de la grasse, peste care s-a aşezat taina timpului, există o reţetă pe care ar fi folosit-o renato bianco, parfumerul caterinei de medici, servind astfel scopurile de multe ori diabolice ale reginei sale. putem doar bănui că această reţetă conţine un strop de mosc şi ambră, în amestec cu mirodenii calde, scorţişoară şi şofran, ce întregesc poezia acestui ademenitor fără echivoc, păcatul irezistibil.
nebuna moscului a fost însă numită împărăteasa josephine, cea căreia îi scria napoleon „iubito, nu te spăla, vin peste trei zile” şi care, la despărţirea de acesta i-a lăsat un cadou greu de uitat, îmbibând tapiseriile pereţilor palatului cu acest miros.
recompus chimic încă de la finele secolului XIX, moscul este un excelent fixator şi are o bună remanenţă pe fibrele textile, motiv pentru care este folosit în industria detergenţilor pentru păstrarea parfumului acestora pe rufele spălate.
are o latură curată şi pură, extrem de exploatată în parfumeria masculină şi este un amplificator al voluptăţii prunei şi piersicii in femme (rochas), susţine acordul dens de iasomie şi trandafir din joy (patou), este cel care dă acel miros de bumbac alb din ckbe (calvin klein) şi îmbogăţeşte mirosul plin al bujorului alb din noa (cacharel).
din etiopia vine cel de-al trei-lea erou de astăzi, civetul, obţinut prin chiuretarea pisicii zibet crescută în captivitate. secreţia de culoare gălbuie miroase puternic a amoniac şi fecale şi în contact cu aerul capătă consistenţa unei pomezi. prin tratare cu alcool devine un lichid sângeriu, tulburător şi şocant, cu o notă apres l’amour.
evocând aşa cum am amintit, mirosul ultrafeminin este cel care dă fondul animalic din arpege (lanvin) şi îl mai putem găsi în mystere (rochas), ysatis (givenchy), bandit (piguet), prelude (balenciaga), venezia şi roma (laura biagioti), marele cabotine (gres) ori cel care a deschis această poveste, vetiver (givenchy).
creat în 1932 de către jean carles, cunoscut pentru compoziţiile sale îndrăzneţe, tabu al casei dana este şi astăzi un parfum şocant, revoltător, aproape obscen, ce conţine amestecuri ameţitoare pe care cleopatra nu le-ar fi dispreţuit. aflat la limita dintre masculin şi feminin este un parfum inspirat de cartea „totem şi tabu” a lui sigmund freud şi se spune că este parfumul pe care l-a purtat anais nin. este un floral oriental ce debutează cu note proaspete de citrice şi mirodenii incandescente, miezul fiind tipic buchet de flori de iasomie, garoafe picante, trandafir, narcise şi ylang-ylang, iar baza este orientală, cu lemn dulce de santal, patciuli, răşini şi civet, într-o notă tulburătoare, decadentă, aflată pentru unii la limita suportabilităţii.
femeia tabu este cu siguranţă stăpâna absolută a propriului destin, nu o poţi ignora şi nici uita, este cea care sparge codurile, provoacă viaţa, fără a-şi pierde o clipă esenţa feminităţii sale.
un parfum de lux, un păcat căruia nu i te poţi opune.
Recunosc că nu mă pasionează parfumurile, însă ideea păcatului, a oricărui păcat căruia nu i te poţi opune, m-a fascinat întotdeauna…
vero, mi-ai spus aceasta de multe ori. ştiu.
Există subiecte despre care doar o femeie cu har poate scrie. ”Parfumul” e unul dintre ele.
Dacă “parfumul este forma cea mai intensă de memorie.”, e clar. Pe partea asta sufăr grav de Alzheimer. 😆 Eu recunosc rușinat că sunt fan al mirosului de săpun. Mă dau și eu cu fâsuri dar doar cât să nu fac notă discordantă.
cc, am să te contrazic puţin. pentru că cei mai mari parfumeri sunt bărbaţii şi pentru că majoritatea blogurilor de parfum pe care le citesc (implicit critica în domeniu) au în spatele lor bărbaţi. dar o să vă stresez cu pasiunea mea.
pentru că pot.
ar putea părea curios, dan, însă nici eu nu mă scufund în parfum. îmi place mult să scotocesc după poveşti, după întâmplări de demult şi semnificaţii, după chimie. mai mult decât să împrăştii în jur miros de tufănele.
”S-a demonstrat ca femeile, inclusiv cele aflate la varsta copilariei sau mai in varsta, utilizeaza pentru simtul olfactiv o zona activa din creier mai mare decat barbatii.”
Asta ar trebui să le inspire și scrisul, mă gândesc. Bărbații au inițiative. Și imaginație, bineînțeles.
Mă întreb ce ai fi răspuns dacă ar fi fost vorba nu despre parfumuri, ci despre poezie…
Despre parfumuri ştiu că ţi-am mai spus, dar, dacă ţi-am mai spus şi de ideea păcatului, se cheamă că am uitat; trebuie să iau măsuri, să nu mă ramolesc prea devreme 😆
vero, nu mai ştiu dacă despre acel irezistibil mi-ai spus, deci şi pe mine mă paşte un alzheimer mic!
păi este simplu răspunsul, cc! în poezie tot bărbaţii sunt vârfurile, deşi asta nu ţine neapărat de talent, cât de modul în care ne-am dezvoltat ca indivizi: unii la cratiţă, alţii teleleu pe câmpiile cunoaşterii.
dincolo de pasiunea pentru parfum sau de harul de a scrie, indiferent de sexul celui care concepe sau scrie despre un parfum, este nevoie de o percepţie kinestetică peste medie. mai toţi cei care, într-un fel sau altul, ne-am legat de acest domeniu, avem ca şi percepţie dominantă nu văzul sau auzul ci mirosul, simţul tactil. şi am să-ţi dau un exemplu celebru: serge lutens. parfumier de nişă francez despre care am scris acum două luni are nişte descrieri şi nişte interviuri fantastice! pe lângă astfel de oameni eu doar alunec cu sete de cunoaştere. şi cu bucurie.
Foarte frumos articolul tau!
Exista o liniste iscoditoare in cuvintele tale, o liniste vecina cu angoasa… ceva special!
de unde rezultă ce importantă e și imaginația… ”masculină”, nepervertită de frangrance-ul inconfundabil al crătiților afumate …
Gătiți, gătiți, dar mai lăsați și hota&geamul deschise, să vă desfunde eficient sinusurile sensibile la jean paul guerlanisme.
Observi. Am un tic. Sunt romantic.
ooo, cita! la mulţi ani şi gând bun îţi trimit! eşti bine?
observ, observ. de-aceea mi-am ps hotă la blog. (şi) ca să nu tulbur romantismul tău.
La multi ani! Multumesc, sunt relativ mai bine! Inca nu ma simt capabila de multe lucruri dar… Inainte e singura directie, Nu?
tres bien, tres bien! – vorba rumânului!
multă sănătate. şi grijă mare. am văzut ce postare lungă ai pus pe blog! nu te obosi!
adevărul e că ”guerlanism” sună rău în limba română, aproape misogin.
dar mă lupt deloc romantic cu golemul tău blasfemic, că plec din seara asta, sunt pe drumuri în weekend și Duzina expiră …
cc, îţi spun un secret: eu am fost la un pas de a renunţa la duzina de astăzi. şi ghinion de neşansă: cine o fi ales cuvintele acelea?!
peri albi mi-am scos singură. şi nu dau pe-afară de mulţumită de ce a ieşit, nu dau deloc. 
ești gazdă ! cu sau fără hotă, respiri prin pori, respiri prin duhori și tot iese ceva… nu poți absenta, nici motivat / important e să participi / și dacă nu ne place ce a ieșit, ne servim cu câte o cafea tare și ne facem curaj pentru data viitoare
cc, dacă eu aş scrie în doru lelii o dată, de două ori, de n ori, ai mai pierde timpul să citeşti pe-aici? eu cred că nu. şi nici eu nu m-aş mai citi! dar îmi doresc ca atunci când scriu prost, să iei o gură de cafea şi apoi să mă întrebi pe unde mi-e muza. o scuturare de mânecuţă este de fapt o mână întinsă.
eu Vin … Cafea să fie!
… gata, că mă grăbesc
esteeem. faceeem.
fugi! oriunde trebuie să te ducă graba asta.
Așa e: bărbații iau caimacul și în privința parfumurilor. Da, numai că… în majoritate, ca și mulți dintre cei care dau tonul în modă, aceștia sunt niște bărbați mai… speciali, a căror latură feminină e deseori mai pregnantă decât la unele femei.
Bine ca ai zis, ca sa stiu sa evit sa le cumpar pe alea cu civet…. Suna horror. Ba nu, e horror..! Cum de nu e interzis? Ce pazesc alea de la protectia animalelor?!
stai liniştit, vladen! la ora actuală niciun parfum nu mai conţine civet, ambră sau mosc naturale.
Uhhh….ce bine! Pe bune!
păi, vladen, totul este chimie în parfumurile de astăzi.
numai că dacă m-aş apuca să vă scriu formulele chimice, nu ar ieşi un articol prea interesant.
Ba mie mi-ar placea. Tot pe bune. Eu-s cumparator de parfumuri de fete. Si-s si curios. Am si eu 3, cumparate de Kadia de-alungul timpului. Unul e ala in sticla discoidala si verde smarald de la Bulgari (ala imi place mie cel mai tare). Mai am unul de la Moods of Norway (un fel de start-up firma asta, face toale, unele misto, altele cam ciudate si are si niste parfumuri care chiar [al meu cel putin] miros bine) si unul de la Hugo Boss care insa nu stiu cum se numeste, dar lichidul e bleu si capacul e in forma de cap de surub pentru metal.
Eu ei i-am cumparat seria de otravuri de la Dior (strict cu adresa, adica mi s-a parut normal ca nevasta mea sa aiba otravuri in dotare) plus ala care arata a gat de negresa lungit, din aia cu inele, ha, mi-am amintit J’adore se numeste. Plus inca niste altele pe care nu mi le amintesc. Asadar m-ar interesa foarte tare detalii si sfaturi. Si mai ales, ca sa-mi placa si mie si chimie.
toate merele poisson? am pe undeva poveştile lor, sunt foarte faine. dar aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat never: să îmi spună cineva că i-ar place să vorbesc şi despre chimia parfumului.
facem. cândva facem…un strop de hidroxicitronellal, un strop de labdanum, nişte aldehidă laurică, damascone negreşit, mosc macrociclic şii… aldehidă alfa a amil cinamică. ai înţeles? 