precum respiraţiile într-un căuş de palme blânde,
precum aripile,
precum aripile,
eu deschid fereastra în fiecare noapte
aşteptându-ţi cuvintele.
precum un curcubeu ce se adapă din norii ochilor tăi,
precum vântul,
precum gândul,
eu deschid fereastra sufletului
cea care păzeşte răsăritul
pentru fiecare bătaie de inimă
a ta.
şi din şoapte
din fum
din hohot de râs
am să-ţi ridic un castel
pentru genele tale obosite.
uneori, iubirea se dizolvă în tine.
de cele mai multe ori
te recunoaşte.
sursa de inspiraţie o regăsiţi fie la road fie la cântecul pe care îl ascult iar şi iar…
Iubirile recirculă în noi.
Ne reciclăm inima,
Zâmbetul
Și ne reglăm pasul în funcție de umbră.
Sunt doar un biet pitic pe lângă iubirea mea.