… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
atâta brumă în lumina ta, atâta noapte în tăcerea noastră că am uitat. pe-un vârf de acadea se jeluie topit, ca floarea-n glastră o amintire dintr-un ieri ascuns pe când spuneai, spuneai şi celui surd, că de iubirea mea te leagă o viaţă-ntreagă. atâta sare mare între noi, în saci de iută şi rugină, atâta … Read more
despre lăcrămioară floarea lui Isus am mai scris pe aici însă astăzi, reîntoarsă dn vacanță, am găsit la cita povestea obiceiului francez de 1 mai și totodată rugămintea ei de a readuce aici, în casa mea, scrierea despre parfumul de lăcrămioare, această zăpadă a lunii mai apărută și ea demult, pe când eram mai harnică la scris. cu un … Read more
eu ştiu că frumuseţea mea coboară ca peştii în apele ochilor tăi. luciri pierdute de cer mă străbat ca o vagă impresie de sărut atunci când lumina ne prinde de glezne. eu ştiu că frumuseţea mea despre fulgi de zăpadă vorbeşte şi despre alb incandescent iubindu-te pe tine. cândva o să mă recunoşti în liniile … Read more
cu zimţi de catifea am să te-nchid, cu şoapte de petale-nfiorate am să te chem, am să te-alung în noapte, cu primăvara unui verde crud te strig. cu ruperi de dantelă violetă ce străvezesc tulpina blândă în amurg am să te chem când prin deşertul surd tăcerea mea îţi pare desuetă tu ai să vii, pocal de-ademenire … Read more
numit şi lilium longiflorum, originar din japonia (insulele ryukyu) crinul de Paşte a devenit un simbol nelipsit al mesei de sărbătoare pe care o îmbogăţeşte cu frumuseţea şi mirosul său, amintind şi de celebrele ouă faberge, cele pe care ţarul nicolae le dăruia ţarinei, într-un vechi obicei ortodox, după slujba religioasă a acestei zile importante … Read more
pe inima mea, pe carnea desfăcută a lumină, pe sângele meu învolburat și ascuns, pe firul de iarbă fragil al dorinței, pe cătușele ruginite ce leagă glezna întrebărilor de pământ, pe fierul roșu al întrebărilor ascuțind oasele, biet fluier prin care tremură vântul, pe noaptea ochilor și pe ziua cuvântului, pe toate te-am scris astăzi … Read more
inima mea ca o scorbură. ochii. dureroasă absență a lacrimii și atât de multă zăpadă, o prea puțin deslușită pătură albă, vamă între noapte și zi, între două cercuri înfrigurate, ochii mei. petale de neant și de patimă, dantele de nisip alcătuind timpul din fire și peste toate, larg deschisă, o cruce de carne. asta … Read more
sărbătoarea ce precede Paştele şi Săptămâna Patimilor este numită în lumea creştină Intrarea lui Iisus în Ierusalim, iar în lumea vechilor romani, la finele lunii aprilie se sărbătorea floralia, cu miros de flori şi ofrande pentru zeiţa flora, în semn de bucurie pentru primăvară. aşa cum am promis zilele trecute, voi readuce aici două scrieri … Read more
dezîmblânzire. rugina nopții pe os jupuindu-se. desferecare. furt de lacrimă albă, în întuneric. fotografia este luată de pe pereții amicului feisbuc.
în căuşul mâinii mele vin să se adape, în braţele mele dorm îngerii iubirii, ce mâine vor duce mai departe lumina din sufletul meu către soare. în inima mea este numai tăcerea şi fluturări de aripă îmi ard genele, se tot zbat să trăiască în mine acei îngeri cu chip de iubire.
locuiam într-un nod de batistă, ca într-o alipire de gânduri aparent străine şi în decorul acesta monocromatic şi impus, totul părea în deplină armonie. locuiam în scorbura de mătase, în legarea de odinioară a uitării, cerc închis în miezul căruia cuvintele se dezlegau de înţeles, alergând şi rotindu-se ca după o cântare surdă, până când … Read more
motto: “cel care stăpâneşte parfumurile stăpâneşte inima oamenilor” (patrick suskind) ca să cunoşti un om sau un lucru, trebuie să ştii istoria lui. nu mai ştiu cine mi-a spus aceste cuvinte, nu mai ştiu unde le-am citit, dar atunci când m-am îndrăgostit definitiv şi irevocabil de lumea parfumurilor, ele au răsărit firesc, ca un blazon … Read more
ne cunoaştem dintr-un ieri pierdut printre multe amintiri frumoase, prinse mai toate de reverul scrisului, această haină care care ne îmbracă într-o joacă al cărei miez este totuşi mai profund decât pare la o privire fugară. ne recunoaştem într-un joc de cuvinte stârnit parcă ieri, într-o aplecare simultană asupra cuvântului. probabil că în urmă cu … Read more
pe-un calapod de şoapte mă aşez cuvânt calcifiat în veghea udă, silabă prinsă în lucirea nudă, vis calibrat în umbra unui fa diez. caleaşca timpului mă vrea, trecând naintea literei cu mersul calm strivind sub roată miere şi napalm, un atentat calin, un foc pulsând din jar şi calendar parcă născut, cu înţelesul alb, cumva … Read more
sursa foto: salome fetiţa atinse dreptunghiul acela colorat şi lucios, cu emoţie. ochii ei întunecaţi şi alungiţi, aproape oblici, sorbeau cu jind mica comoară la care tânjise pe ascuns cu acel amestec de curiozitate şi invidie. da, purta un strop de invidie în suflet, pentru că fratele mai mare cunoştea deja taina literelor pe care … Read more
semne. pierdute semne cad în ceașcă, ecou de amintiri strigând, strigând pe setea zilei larg deschisă, ademenind, alunecând. ca frânghiile ude de mirare, legând fragil prăpăstiile nopții, cad la-ntâmplare semnele uitate, așa cum plânge ploaia blând, rostogolindu-se în bălți, râzând, alunecând. lucire. scânteie tresărind a clipă pe bolta scrisă-n cerul gurii, cu neștiutele cuvinte dezvelind, … Read more