crinul…

numit şi lilium longiflorum, originar din japonia (insulele ryukyu) crinul de Paşte a devenit un simbol nelipsit al mesei de sărbătoare pe care o îmbogăţeşte cu frumuseţea şi mirosul său, amintind şi de celebrele ouă faberge, cele pe care ţarul nicolae le dăruia ţarinei, într-un vechi obicei ortodox, după slujba religioasă a acestei zile importante în tradiţiile noastre creştine. astăzi, cea mai veche floare cultivată de om, de o impresionantă varietate, familia lilium include peste 110 de specii, cunoscută din îndepărtatul orient şi până în lumea nouă îşi va ţese în rândurile ce urmează darul său parfumat, ultima poveste a lui aprilie din seria celor destinate Sărbătorii Învierii Domnului.

în parfumerie crinul este cunoscut încă din antichitate, fiind una dintre cele mai des întâlnite flori folosite de vechii egipteni, alături de trandafir, dar interesant este şi faptul că hieroglifa care reprezenta crinul este identică cu cea care simbolizează ţara egiptului.

un crin alb şi frumos ce depăşeşte în strălucire şi puritate tot ce îl înconjoară este descrierea lui Iisus în vechile scrieri sfinte, iar plinius spunea că imaginea acestei flori ce îşi poartă cupola plecată arată măreţia Fiului lui Dumnezeu, măreţia smereniei Sale, căci el nu s-a crezut egalul Tatălui, ci asemeni oamenilor pentru care a trăit şi a murit pe cruce.

floarea de crin apare în picturile timpurii însoţind chipul fecioarei, ea este floarea adusă în dar la Naşterea Mântuitorului, iar o veche legendă spune că la trei zile după moartea Mariei s-a găsit în locul trupului său un minunat buchet de crini şi însuşi Iisus vorbeşte despre regele florilor în parabolele sale: „ şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? gândiţi-vă la crinii de pe câmp, ei nu torc, dar nici nu au spini. dar eu vă spun, chiar solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia

spirală infinită de puritate şi dulceaţă, el a fost mulţi ani simbolul monarhiei franceze, „les fleurs du lis”, dar nu pentru semnificaţia sa de puritate ci ca o reprezentare a procreaţiei.

în flacoanele noastre parfumate regăsim crinul în compoziţii florale destinate atât doamnelor, cât şi domnilor. issey miake a folosit crinul alb în l’eau d’issey şi pe cel galben în le feu d’issey, bulgari pour homme învăluie crinul într-un amalgam cu acord lemnos citric coniferic, elizabeth arden a folosit crinul de apă în splendor şi pe cel de pădure în red door, îl regăsim în donna karan- donna karan în notele de vârf şi în pour femme- jean paul gaultier, parfum inspirat de bunica creatorului şi, poate surprinzător, în metalicul parfum ultraviolet metal beach creat de paco rabanne. crinul cste un elixir de puritate şi tinereţe în un lys- shisheido, delicat şi în acelaşi timp veninos în des lys- annick goutal şi tulburător şi senzual în lys méditerranée – frederic malle.

“într-o zi lumea va fi inundată de tandreţe”este sloganul cu care a fost lansat în anul 1978 primul parfum al casei cacharel, creat de firmenich (annegret beier), numit anais anais, un parfum inspirat de l’air du temps nina ricci, buchet de flori albe creat în jurul notei de crin şi care se află şi astăzi în topul primelor cinci parfumuri, premiat  fifi în anul 1982.

buchetul floral în miezul căruia străluceşte regală floarea de crin alături de iasomie marocană, lăcrămioare, liliac, magnolie, tuberoze, caprifoi, iris, garoafe, trandafir, hiacynth, ylang-ylang şi floare de rodie, pe un fond lemnos lichenos, cu note de tămâie, cedru, vetiver, patciuli, santal şi tuşe de piele şi-a primit numele după celebra scriitoare de literatură erotică anais Nin şi sugerează tandreţe, emoţie, romantism. în sudul franţei, anais este apelativul dat fetiţelor drăguţe şi delicate, iar în mitologia persană anaitis era zeiţa dragostei, această ambivalenţă a numelui regăsindu-se şi în armonia olfactivă a celor peste 300 de note care compun acest parfum considerat deseori iniţiatic, un parfum al tinerei fete inocente şi romantice, delicată asemeni unui boboc de floare, de o timiditate virginală, sub care se ascunde o senzualitate latentă, o pasiune ce aşteaptă să fie aprinsă de primii fiori, căci dincolo de puritate, crinul este , poate fi, un filtru narcotic, un răvăşitor al viselor interzise sufletelor inocente, un tulburător deopotrivă mistic şi perfid.

crinul: floarea albă şi pură cu miros inconfundabil şi rar, dăruită de îngerul gabriel Fecioarei Maria şi brodată de herodiada pe linţoliul Sfântului Ioan Botezătorul, considerată floare a lui Iisus, amintind de puritate dar şi de moarte, să vă însoţească în sărbătoarea pascală cu bucurie, pace, linişte.

şi această poveste a apărut mai demult aici ca şi scrierile despre florile de florii sau narcisa şi este darul meu pentru cei care îmi trec pragul în aceste zile pe care am ales să le petrec în offline.

hristos anesti!

5 thoughts on “crinul…”

Comments are closed.

error: Content is protected !!