eu ştiu că frumuseţea mea
coboară ca peştii în apele ochilor tăi.
luciri pierdute de cer mă străbat
ca o vagă impresie de sărut
atunci când lumina ne prinde de glezne.
eu ştiu că frumuseţea mea
despre fulgi de zăpadă vorbeşte
şi despre alb incandescent
iubindu-te pe tine.
cândva o să mă recunoşti
în liniile moi ale palmei
unică amprentă de dincolo de timp.
… cam aşa ţi-aş răspunde astăzi, distilând lumina dintre noi.
Eu știu că frumusețea ta te prinde în fiecare dimineață de glezne, te leagănă și te spală prin apa edenică visată milenii de-a rândul de cei mai mofturoși pești, de peștii pasăre, de cei care își opresc inima închipuită și căutarea sisifică doar atunci când o altă pereche de ochi, distilați și ei de lumina medie, potrivită, apostolică, îi cheamă de departe…
Palincă din lumină! Nu-i rea ideea!
Radu, tu încă sărbătorești Paștele?
eu cred că a început deja sărbătoarea de rusalii. preventiv.
Io crez că frumusețea mia
să-ntrupă dîn belezza ta…
Și când oi rupi-o rămugrea
ț-oi geme, mungur frupt de ea…
Sindrom post-cassian. Limbuțian în limba spargă.
spargă zici?
a dezblânzire de mă cauţi,
a dezlipire de mă legi
a prealucire de te-nrâuri
ecou de fluturi peste negi
curbând,
sorbind,
topind,
iubind,
a dezvelire şi-a dezgheţ
în dulce graiul… pisicesc.
iubim atat de mult cuvintele incat, uneori, mi se pare ca lumea fizica nu mai exista sau exista doar pentru a ne servi cuvintele.
Pe pisicește, limba mereu se îndulcește…
lumea fizică, dani, este o oglindă. pentru noi, cei care iubim cuvintele este doar o oglindă. adevărul trăieşte de fapt în noi.
psi, adevarul e doar o parere trecand prin oglinda, zic eu. ill-usion. in cuvinte zugravim/vopsim noi peretii inexistenti dintr’o lume iluzorie, nu e asa?
ba chiar da!