pe-un vârf de acadea

atâta brumă în lumina ta,
atâta noapte în tăcerea noastră
că am uitat.
pe-un vârf de acadea
se jeluie topit, ca floarea-n glastră
o amintire dintr-un ieri ascuns
pe când spuneai,
spuneai şi celui surd,
că de iubirea mea te leagă
o viaţă-ntreagă.

atâta sare mare între noi,
în saci de iută şi rugină,
atâta linişte pe oase se adună
că am uitat.
pe-un vârf de acadea
tivit cu zahăr roşu, colorat
cum se înfrânge noaptea înspre zi
şi cum spuneai,
spuneai şi desenai
pe scara orbilor lumină
de parcă numai ea, iubirea ta
venise pe pământ
regină.

atâta apă curge între noi
a lacrimă şi-a boabe de amar,
o clipă doar
şi un ascuns pumnal
cu lung tăiş, din aur de toledo
ne-a stins tăcutul dans,
plutire,
o amăgire în iubire.

şi din fereastra ridicată din pământ,
astăzi doar îngeri fumegă şi plâng.

în 10 martie 1933 în bebelplatz, naziştii au ars din ordinul lui goebbels multe cărţi, prea multe. după 81 de ani de la acest infam eveniment.