rece
şi-atât de-aprinsă de iubire
îmi aşez palmele pe spinarea unui gând.
rotiri de păsări oarbe îmi aduc vinovăţia dorului
de un munte albastru pe coamele căruia
zeii îşi mai aruncă râzând toate merele roşii ale discordiei.
pe balconul din pilio
in the sun i saw the centaurus shadow and in the line of your palm, when the rain was coming down, i could see a heart shining.
cam aşa începuse august pentru mine, ca o promisiune că stelele îşi arată calea şi dacă vrei, ele te pot duce pe un tărâm magic….magnesia. şi-aş fi putut spune, înainte ca noaptea să îşi aştearnă ademenirile ei de drum, că după atâţia ani de când îmi leg verile de ea, grecia îmi este o lume aproape ştiută. oare?
cât era verde.
îmi amintesc acest tablou, parcă de acum o sută de ani: o alee cu castani înfloriți care se înșiruiau mândri înaintea mea, într-o ademenire cu umbre lungi, alunecând cu degetele lor de miere pe sticla sărată a unui alt anotimp. îmi amintesc trupul gol al timpului, eviscerat și împodobit cu nuferii mari, năvod alb din lacuri de amintiri. sau lacrimi.
meryem ana (casa fecioarei maria)
am visat de curând, într-o noapte, că am evadat amândoi din arşiţa unei zile fierbinţi, parcă tot august fiind, căutând răcoarea pădurilor de pini pe muntele uscat, din piatră roşie, aproape incandescentă, pe care oamenii îl numiseră al privighetorii, lucru curios de altfel, căci în liniştea aceea aproape nepământeană se auzea numai cântul greierilor, de … Read more
amur(u)gul tăcerilor
dimineaţa mi se cobora pe umeri mai întâi ca o miere, mai apoi ca o plasă, năvod de linişte legată cu iască, arcuind întrebările. pe la amiază clipeam amândoi către ceaşca cu rouă strivită şi ne dureau tălpile ca de un dor pâine uscată pe masă, ispită. mai întâi întindeai o mână, mai apoi, ca … Read more
yassas pilio!
e un timp vindecător între noi, cu paşi crestaţi în carne, aproape sălbatic, e o vreme de alipire: tăcere-cuvânt, un zâmbet incert, aproape promisiune şi în paşii mei de-acum parcă simt dorul de nălucire, extatic, mirosul de izmă răzleaţă strivit în palme în aerul dulce, văratic. e un timp atât de alb între noi, salubritate închisă … Read more
câte amintiri încap într-un suflet?
ne măsurăm de o vreme anii după vacanţe. acele câteva zile petrecute în locuri pe unde soarele te ademeneşte la leneveală, deşi tu te grăbeşti, dornic să afli mai mult, să desfaci frumosul în felii şi să îl înghiţi pe nerăsuflate. parcă ieri am trecut (cu un paşaport nou nouţ şi atât de multe emoţii) … Read more
lemnul rănit
pentru cei mai mulţi dintre noi numele de oud semnifică acel instrument muzical asemănător cu lăuta despre care se spune că ar fi fost construit de lameth, un nepot al lui adam, ca semn de doliu pentru moartea fiului său. originar din mesopotamia, el se regăseşte astăzi sub diferite denumiri la popoarele arabe, la greci, … Read more
noapte iară. lacrimi de vară
se frânge cerul în amiaza înserării şi gloatele de spaime, jeluind, rostogolind pământul între dinţi coboară iar, ademenind un tremur nou, de îndoială în inima ce bate-abia. se rupe ziua ca o pâine veche şi-uscată de iluzii. hohotind coboară prin perdelele de somn neliniştea cu plete de argint purtând în palme sâmbure de taină şi … Read more
ca un fum de ţigară… amintirea.
versurile de mai jos au fost scrise toamna trecută într-un moment tare, tare frumos. că mi le reamintesc astăzi ar putea părea o întâmplare cu ancoră în realul acesta haotic în care alunec, plutesc şi mă ridic de ceva vreme. şi în care cândva, cumva, va fi bine. un bine ca un fum de ţigară… că … Read more
lipsind în alb.
lipind în alb bătăile inimii, orânduiri de versuri incolore mi se aşează-n palme azi ca pleduri moi, pretext din boabe de noroi, otrăvuri albe, dizolvate în apele de gând, sub vânt, mi se coboară-n vene amăgire ademenind furtunile la somn. lipsind în alb. o biată pasăre cu iadeşul strivit de nerostiri şi-atâta plânset peste strigăt. … Read more
măr şi ciocolată amară
mă priveam în braţele tale: trup de zeiţă nubilă, catifea din ciocolata amară a nopţii peste care vânturile lăsaseră semnele blestemului de foc, acela care, topind, aduce purificarea. mă priveam în ochiul tău închis ca un cerc, ca o cătuşă în spasmele căreia, metal rece pe pielea fierbinte, mă legasem să fiu miraculos oarbă în … Read more
îţi sunt atâta de femeie…
îţi sunt atâta de femeie-n suflet şi-n ochii de cafea, arzând mocnit, că frânghiile parcă-au amuţit cântarea lor de curcubee-n clopot. îţi sunt atâta de femeie-n mâini reinventată-n panglici lungi de dor, ce dor că-n mine se mai nasc repetitiv şi mor uimiri cu braţe lungi şi ochi păgâni. îţi sunt atâta de femeie-n gânduri … Read more
sărutul tău
mult mai târziu am înţeles că te iubisem
şi prea devreme viaţa ne chemase,
ningea pe pleoape
şi ningea pe gură
mult prea devreme te purtam pe oase,
un tatuaj de dor şi parcă
o arsură
între veghe şi chemare
ni se intersectează oasele, pe la răspântii
de amintiri ciudate, prinse-n vânt
ne dor cuvintele dintr-un trecut, plângând
ne cheamă morţii, ne veghează sfinţii.
tablou uitat
el zâmbea cu obraji noi, aprinşi. de la frig, de la zăpadă, de la joaca aceea naivă cu bulgări care creşteau în mâini. mâini de copii. suflete. râs. cuvintele miroseau a vânt. se topiseră şi ele, îşi pierduseră rostul printre cele două ghiozdane. şi ochii lui. două boabe de cafea coborând cu mirare în ochii … Read more