sărutul tău

mult mai târziu am înţeles că te iubisem
şi prea devreme viaţa ne chemase,
ningea pe pleoape
şi ningea pe gură
mult prea devreme te purtam pe oase,
un tatuaj de dor şi parcă
o arsură
mult prea devreme mi te adunase.
mă desenam în calea ta şi poate
ningea pe suflet
şi ningea pe pleoape
şi îmi plângea sărutul tău
pe gură,
(o biată linie, contur de dor
uitat prea repede, uscat
şi-aproape incolor)
mult prea devreme parcă te iubisem,
mult prea târziu,
şi mult prea mult fugisem
din viaţa mea,
pe gura ta
mă rătăcisem
o biată lacrimă arzând.
arsură,
când eu te mai simţeam
pe gură,
ninsoarea mea pe oase
şi pe pleoape.

https://www.youtube.com/watch?v=g4gm6gv2mCg

muza “vinovată” de obsesia mea muzicală este astăzi: max. mulţumesc mult de tot!