cracovia. toate drumurile acestui oraș care mai păstrează încă atât de proaspăt aerul medieval, duc către wawel, dealul sub care dormea odinioară dragonul emblemă al orașului- smok wawelski și pe care se înalță astăzi, mândru și atât de frumos, castelul lui cazimir cel mare.
legenda spune că, demult, pe vremea lui krakus cel înmormântat astăzi pe mound krakus din podgorze, un balaur teroriza mica așezare de pe malul vistulei, cerând drept plată pentru liniștea așezării, câte o oaie pe săptămână. un târg pe cât de corect la început, pe atât de obositor pentru oamenii care ar fi vrut să-i vină de hac dragonului, ceea ce au și făcut, umplând o oaie cu pucioasă și fier încins. smok wawelski se pare că ar fi înfulecat-o rapid, dar cuprins de flăcări pe interior s-a repezit în vistula, de unde a băut apă până a pleznit.
o altă legendă vorbește de regele krakus și frumoasa lui fiică, wanda, pe care ar fi promis-o de soață aceluia care scăpa oamenii și oile de sub groaza balaurului care dormea sub deal. de frica lui, încă multă lume începuse să-și părăsească locurile, plecând care, încotro. și, după ce mulți prinți și-ar fi încercat norocul, sfârșind drept cină temutului dragon, salvarea a venit de la un tânăr cizmar care a croit din piei de oaie un soi de capcană umplută cu sulf și pietre. acea falsă oaie a fost dusă de skuba, cizmarul, lacomului dragon care, ca și în prima legendă, a sfârșit încercând să stingă focul din el.
oricare or fi fost legendele de odinioară, smok wawelski este și astăzi una dintre emblemele orașului, vânzătorii ambulanți din rynek glowny sau cei de la magazinele de suveniruri care împrejmuiesc cetatea, oferind turiștilor plușuri cu acest dragon și chiar dragoni din ceramică simpatici sau fioroși. ba mai mult, din sfert în sfert de oră, statuia lui smok wawelski așezată chiar la intrarea în grotă, scoate flăcări spre încântarea turiștilor.
castelul wawel a devenit reședință regală polonă cam pe la sfârșitul primului mileniu. mai întâi sub forma unui castru fortificat, la care s-a adăugat prima catedrală de piatră, zidită imediat ce a fost înființată episcopia de cracovia, castelul wawel și-a căpătat forma gotică plină de splendoare pe vremea lui cazimir cel mare. lui i se datorează strălucirea de odinioară îmbogățită apoi de ceilalți regi poloni, care au construit pe rând turnul hoților, turnul sandomierz și turnul senatorial, care au completat stilul gotic cu cel renascentist, al jagiellonilor. loc al încoronărilor regale și al odihnei de veci a regilor, wawel a fost reședință regală vreme de sute de ani, în curtea palatului fiind ridicate de-a lungul timpului catedrala (ceea ce vedem astăzi este la a treia construcție) în care karol wojtila a devenit episcop de cracovia. de altfel intrarea în marea catedrală este străjuită de statuia celui care a fost mai cunoscut drept papa ioan paul al doilea.
castelul wawel poate fi vizitat contra cost (cu excepția zilelor libere și a sărbătorilor), mai puțin curtea în care te poți plimba în voie, oricând și gratuit, așa cum am făcut și noi în ziua de paște, ca mulți, foarte mulți turiști, admirând catedrala de afară ori curtea cu arcade a palatului regal. amestecul de clădiri care compun astăzi castelul vorbește și despre faptul că aici, pentru o vreme, au locuit naziștii, ori că micul castel polon a trăit sub dominația austriacă, fiind folosit în scopuri militare. chiar și așa, el rămâne un loc de legendă și de poveste, iar catedrala lui, închinată sfinților stanislav și wenceslas este unul dintre locurile cele mai încărcate de istorie ale poloniei. vă spuneam în postarea anterioară despre clopotul zygmuth, cel mai vechi din europa, la care se adaugă capela sigismund cu cupola sa aurită, numită adesea perla albă a renașterii, iar în centrul catedralei se află mausoleul sfântului stanislav. în cripta catedralei dorm regii și eroii poloniei: jan sobieski, poetul adam mickiewicz, tadeusz koscivzko şi prințul jozef poniatowski. când noi am vizitat castelul, la intrarea în catedrala altfel plină de oameni veniți la slujba de paște, doi călugări pofteau oamenii înăuntru cu lumina în suflete. și-am înțeles privindu-i că atunci, în ziua aceea de paște, catedrala era numai a acelora veniți cu lumină. turiștii mai pot să aștepte.
de la castel am coborât pe cealaltă parte, lăsând statuia lui cazimir cel mare să zâmbească altor vizitatori. noi ne-am bucurat de soarele care apărea când și când dintre nori, admirând încă o dată bazilica franciscană, bazilica sfântului andrei, catedrala sfinților petru și pavel, bazilica sfintei ana și încă, mai departe și mai departe, căci în cracovia sunt o mulțime de biserici. iar printre ele, dacă știi să mergi cu atenție, ajungi la jana pawlana centrum, locul unde chiar și actualul papă a venit să aducă omagiu predecesorului său. aici, într-o liniște deplină, uitată, ne-am bucurat sufletele cu tăcere înmuiată. un preot, poate episcop judecând după straie, s-a apropiat de noi și, zâmbind, ne-a dăruit fiecăruia câte o iconiță.
masa de paște ne-a găsit la pod wawelem, o berărie teribil de frumoasă a cracoviei, un loc unde piwo și coastele de miel servite pe platou de lemn au fost la înălțimea recomandărilor aceluiași mateusz, prietenul nostru de la hotel. obosiți de atâta frumusețe, încântați de tot ceea ce văzuserăm și revăzuserăm, ne-am retras spre hotelul ce ne-a fost vremelnic ”acasă” cu un sigur regret, acela că timpul trece atât de repede. nu apucaserăm să vedem grota lui smok wawelski și nici universitatea jagiellonă (una dintre cele mai vechi din europa, locul unde, un alt brașovean johannes honterus a predat pentru o vreme. înființată pe vremea lui cazimir cel mare (1364), universitatea se laudă cu absolvenți de seamă: nicolaus copernic, stanislav lem, jan sobieski, papa ioan paul al doilea ori tadeusz pankiewicz.
a doua zi, dis de dimineață, aveam să trăim o altă mare bucurie, aceea a munților tatra acoperiți de zăpadă, măreția naturii în toată splendoarea ei, însoțindu-ne o bună bucată din drumul spre casă.
o să ne întoarcem în cracovia? probabil că da. mica cetate de chihlimbar știe să te facă să te simți bine, iar polonezii au parcă aur în suflete: oriunde te oprești sunt gata să-ți vină în ajutor. și chiar dacă a trecut numai puțin timp de când am fost acolo, deja mi-e dor. pentru că undeva, în sufletul meu, cracovia are gust de saviecuță coaptă cu vechi povești, are culoare de cărămidă roșie, miroase a mirt și a tei și a inimă.
celelalte părți ale poveștii noastre din cracovia le găsiți aici: cracovia, drumul, cracovia, prin kazimiersz, cracovia, rynek glowny, cracovia, podgorze, cracovia, seara de înviere.
și mulțumesc, ție, da.