e-atâta iarnă între noi
că floarea s-a ascuns, sfioasă
și tremură lumina-n glastră
și plâng de dor, tăcuți, cocori
e-atâta iarnă-n primăvară
și curg zăpezi din ceruri surde
miros de cruci pare să-inunde
botul de-april și căprioară
e-atâta iarnă albă-n noi
că am uitat, că ne-a durut
al primăverii început
și-n straie albe vrem… noroi.
poezie inspirată de imaginea absolut superbă (autor dany photography) a orașului peste primăvara căruia a nins astăzi cu sârg.
De data asta iarna ți-e tristă. Probabil pentru că s-a cățărat pe flori. E o iarnă îndurată, o iarnă nefiresc bâlbâită. Îmi place și fotografia. Incredibil pentru România lui aprilie.
E trist când iarna curmă floarea
De corcoduș sau de cais,
Când primăvara nu mai este paradis
Și când sub alb a dispărut culoarea.
simt tristețe, sava, pentru că imaginea în sine este tristă. și mă gândesc la florile strivite. dar iarna, știi deja…
dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept, mugur, și anul trecut, pe 20 aprilie, a nins la noi.
pe mine deranjează (de fapt ar trebui alt cuvânt aici, pentru că fiecare face cum vrea și poate) văitatul ăsta prelung. trist este, precum spui, înghețul florii, moartea ei nefirească…
Cum facem să topim zăpezile din noi?
sincer, potecuță, nu știu.
dar stau cu cartea mea în brațe și parcă învăț, parcă mă găsesc pe mine.
A venit antiprimăvara, de fapt…
taci că azi îi soare.
Păi da, numai ca să mă contrazică pe mine!
Lumina aia de la stîlp e micheteaux oricum.
Să fie soare, că m-am săturat să dîr-dîr-dîr-dîr-dîrdîi!
Nefirească a fost furia iernii în aceste zile, dar să sperăm că s-a dus definitiv fără prea multe pagube. Weekend cu spor, Psi!
dana, și anul trecut a nins la noi pe 20 aprilie, deci… ?!
este soare. cât despre poză, e făcută de-un profesionist. eu am scris inspirată de munca altuia.
Dar nu asta facem de fiecare dată? Scriem inspiraţi de munca Naturii, a Universului…