cracovia: o poveste de primăvară (episodul trei)

cracovia. rubin sau chihlimbar, zâmbet strivind ploaia care abia ce tăcuse. ajungem la b&b kolory în nowy plac cu mult mai devreme decât ora la care anunțasem și încă și mai devreme decât scria pe site că se face check-in-ul. dar mateusz intră în scenă cu zâmbetul lui cald și ne trezim sporovăind de parcă am fi ajuns la timp și eram așteptați. (facem o paranteză și spunem că în vara trecută, la praga, domnișoara de la recepția hotelului cu mobilă dărâmată și ruptă ne-a trimis la plimbare într-o engleză din mâini pentru că ajunseserăm mai devreme cu 45 de minute- pesemne nu terminaseră de dărâmat maghernița).

cât terminăm aranjamentele cu parcarea și facem cunoștință cu ospitalitatea polonezilor care sar să ne ajute să butonăm la automatul de parcare, mateusz își cere scuze de vreo zece ori că au doar una dintre camere gata și ne trezim datori la el cu trei zloți. iar noi suntem bucuroși că avem unde lăsa bagajele și că putem porni către castelul wawel și rynek glowny. ceea ce și facem, bucuroși și înarmați cu una dintre hărțile care se găsesc din belșug la hotel. înainte de asta se aranjează o excursie la auschwitz pentru unul dintre noi (cei care mai fuseserăm pe-acolo vom rezerva ziua următoare unei plimbări prin kazimiersz și podgorze despre care am să vă povestesc în episodul următor): preț 155 de zloți, cu transportul inclus- autoturism mercedes, prioritate la intrarea în auschwitz și birkenau și ghid dedicat. în plus, pentru că plecarea este la 8 dimineața, mateusz face aranjamentele necesare pentru micul dejun și trezire.

ieșim în nowy plac după ce lăsăm oboseala drumului în urmă și-o pornim către castelul wawel care e la doi pași, după ce ieși în kaziemirska și stradomska. dar chiar și așa, cineva tot ne arată încotro s-o luăm în vreme ce vântul își face de cap și ne șoptește că primăvara are colți lungi pe aici. ca și acasă aveam să aflăm, dar ce mai contează? bucuria regăsirii lui smok wawelski, dragonul emblemă al orașului, care mai scoate flăcări la oră fixă, pare să ne risipească orice temeri. și astăzi, smok wawelski, cel înfrânt de regele krak, este doar un loc de popas în drumurile noastre. sculptura lui bronislaw chromy, amplasată în fața vizuinei de odinioară a celui ce teroriza micuța așezare, este loc de fotografii și de zâmbete. iar noi facem turul de onoare al castelului pe care îl vom vizita în ziua de paște. pentru cei interesați, grota dragonului poate fi vizitată din castel.

rynek glowny. 40.000 mp. cea mai mare piață medievală din europa, ce datează din secolul 13, este și astăzi centrul orașului în care odinioară sindicatul solidaritatea dădea bătăi de cap comuniștilor. acum este plin de turiști și de terase, ba încă, în apropierea turnului primăriei (vechi și el din secolul 13, este singurul rămas în picioare din fosta primărie- de sus, de la înălțimea celor 70 de metri ai săi, se poate admira cracovia în toată splendoarea ei) găsim târgul de paște cracovian, deschis de dimineața și până târziu în noapte.

rynek glowny (1257) a fost mereu o piață a negustorilor, înconjurată de palate și biserici. fiecare dintre laturile sale repetă modelul celor trei străzi perpendiculare, mai puțin partea dinspre castelul wawel, cea de sud, unde se află ulica grodzka, pe care o vom regăsi în poveștile noastre viitoare. la nord, ea te duce cuminte pe calea regală, către barbakan, turnul de pază al cetății, la care ajungi pe sub poarta florian, iar în mijlocul pieței se află sukkiennice, hala postăvarilor, construită și ea pe vremea lui cazimir cel mare.

către sukkiennice mergem și noi, atrași de luminile chihlimbarului desenat în bijuteriile care se vând aici, căci parterul impresionantei clădiri adăpostește și astăzi magazine de suveniruri din care nu lipsesc cristalurile, bijuteriile cu chihlimbar ori figurinele cu smok wawelski. pe laturile sale sunt deschise cafenele și terase, așa că ne lăsăm ademeniți și noi de aroma de ciocolată caldă și de… bere poloneză. și îmi amintesc că în cracovia am văzut pentru întâia oară, ce demult îmi pare, pledurile așezate pe fotolii pentru cei înfrigurați.

profităm de oprirea vremelnică a vântului și-o pornim cătinel pe calea regală, după ce-l salutăm pe adam mickiewicz aflat pe soclul lui și le povestesc însoțitorilor mei legenda bazilicii sf. maria (1220) în care mitul jertfei în creație îmbracă forma invidiei dintre doi frați. se spune că unul dintre aceștia, invidios pe turnul mai frumos și mai înalt al fratelui său îl ucide, însă la scurt timp, cuprins de remușcări se sinucide și el. iar o altă legendă explică de ce la răstimpuri, sunetul de trompetă hejmnal mariacki, care se aude la oră fixă, se întrerupe brusc: este un omagiu adus trompetistului care, aflat în turnul bisericii, i-a anunțat pe cracovieni de asaltul trupelor mongole.

să nu uităm de mica biserică a sfântului adalbert (sau wojciech), albă și mândră în colțul de sud est al lui rynek glowny, construită în timpul evului mediu timpuriu. privind-o, pare greu de crezut că duce în spate mai bine de o mie de ani. și așa, cu frumusețea ei, sunt sigură că s-a strecurat în multe amintiri și fotografii, a privit multe dintre trăsurile care circulă prin piață și astăzi.

și-ajungem la poarta florian (brama florianska) ceva mai tânără cu două secole decât suratele ei (sec 15), apărută ca un punct de fortificație rectangulară din cărămidă, aflată în administrarea breslei cojocarilor. astăzi poarta florian este singura dintre porțile cracoviei din cele opt câte existau în evul mediu, iar fațada sa este împodobită cu o sculptură inspirată de pictura lui jan matejko (al cărui muzeu poate fi vizitat pe florianksa ulica, în apropiere). se știe și astăzi că în momentele de aur ale cracoviei, poarta florian și zidul de apărare erau dotate cu 47 de tunuri.

dincolo de poartă se află ultimul obiectiv al zilei: barbakana(1498). din cărămidă și el, cu o structură cilindrică, barbakana este astăzi cel mai bine conservat avanpost medieval din europa (mai există doar două) și era legat de poarta florian printr-un pasaj acoperit. astăzi barbakana, care îndeplinea și rolul de punct de control, poate fi vizitată și admirată în toată splendoarea ei. ceea ce facem și noi.

pe nesimțite, orele curg înspre seară și ne vom retrage încet la pod wawelem, un restaurant cu specific polonez, extrem de popular și de căutat. căldura bucatelor și a încăperilor cu aer de berărie veche, medievală, oboseala drumului și vremea amestecată, ne fac să ne retragem încet către nowy plac și hotelul nostru micuț, plănuind bucuriile următoarei zile.

despre vacanța noastră de paște în cracovia am scris deja introducerea și episodul doi. pentru că marile iubiri se scriu încet, pe îndelete. și, înainte să vă las fotografii, vă spun deja că povestea mai are câteva pagini.