despre oameni şi poveştile lor

ani de zile v-am așteptat aici, pe calea cuvântului, în clubul psi, în intersecțiile bătăilor de inimă care ne-au legat, care ne-au adus împreună din drag de scris și citit. ani de zile m-am adăpat din frumosul vostru, din metaforele, inspirația, frumusețea scriiturii voastre. aidoma lui khypi, am învățat cu migală să așez cuvânt lângă … Read more

ajunul trecu repede. în cer toată lumea, de la mare la mic și invers, petrecu ziua întreagă făptuind toate cele rămase neterminate, pe pământ, pe la casele oamenilor forfota mirosea a brazi împodobiți, a lumină și cozonaci, iar acolo unde nu se putea altfel, a bunătate. chiar și prin casele de oameni singuri cel fără … Read more

cu trei zile înainte de crăciun se lăsa peste pământ și văzduh o noapte mare și lungă, cea mai mare și mai smolită din an, împodobită toată cu ger și tăcere. și atunci, în somnul pământului, din ochiurile mari ale cerului, curcubeul își isca vânturile nevăzute și repezi. orice spiriduș știa și desigur că și … Read more

pe pământ zilele aveau doar două culori: un albastru aproape ireal, atunci când norii dormeau prin cotloanele ascunse privirilor curioase și un soi de gri apăsat și apos, atunci când soarele dormea leneș sub pledurile groase ale norilor. atunci și oamenii parcă umblau mai aplecați și forfota lor obișnuită se auzea mai înfundat decât de … Read more

-șapte zile până la crăciun! – anunță merin și în vocea lui, altminteri potolită și caldă, se ghicea  o undă de febril și de agitație pe care verin o putea vedea lesne în ochii tuturor, chiar și în ai lui.  ultimele trei zile trecuseră cu iuțeală și lăsase deoparte povestea flautului lipsit de grație și … Read more

verin se așeză la masa lui micuță, imediat de lângă ușa atelierului, suflecându-i mânecile de catifea, gata să vină în ajutor fraților lui, dar mai cu seamă concentrat la treaba rămasă neterminată de ieri: un copil își dorea un flaut fermecat și oricât se târguise cu meșterul fierar nu reușise să obțină instrumentul care, chiar … Read more

verin termină de făcut ceaiul tocmai când toți ceilalți spiriduși  se treziseră deja și își primeniseră chipurile blânde și hăinuțele de catifea albastră, cele pe care le purtau zi de zi și pe care, ca să nu le încurce, croitorașii brodaseră cu fir auriu câte o floare șoptitoare, pe câte o mânecă, pe guleraș, pe … Read more

verin se trezi dimineața devreme, devreme cât soarele încă se mai juca rușinos în așternuturile moi ale norilor, trimițând agale pe cerul de ca de sticlă câte o dâră roz ca bomboanele cofetarului din colțul străzii. în oraș era încă liniște deplină de puteai desface visurile oamenilor în tihnă, dar verin era cu gândul în … Read more

într-un loc în care numai spam-urile își fac de cap, într-o liniște mult așteptată și ascunsă sub virgule și dor de zăpadă, deschid uneori poarta cuvântului. ca să vină, ca să șoptească, ca să mângâie. adventus. pentru majoritatea dintre noi adventus nu înseamnă nimic. așa cum nu înseamnă multe alte lucruri dar pe care le-am … Read more

când pervazul s-a născut, acum 10 ani într-o oarecare zi de aprilie, în care căutam drumul inimii și mai scriam cu majuscule, nu m-aș fi gândit (știu, am mai spus și o repet ca să nu uit) că totul va deveni… o carte. o carte ca o inimă, larg deschisă pentru aceia care aidoma lui … Read more

povestea celebrilor bukowski bears,  nu cei din imagine, care îmi aparțin, ci aceia născuți în stockholm, prin anii 90 ai secolului trecut, se leagă nu de scriitorul cu același nume, ci de barbara bukowski, cea care, de mai bine de trei decenii, trimite în lume ursuleții ei pufoși, absolut speciali și inconfundabili cu mesajul ”see … Read more

ana. o poveste de dincolo de timp. un nume, un chip, un fir nevăzut ce leagă rădăcina firii și o întoarcere pe ulițele copilăriei. cea de-a doua carte a lui em sava pe care o cunosc de pe vremea poveștilor lui ella. și o editură, siono, care ne-a intrigat cu (ne) apariția ei în toamnă, … Read more

anului care este, anului care a fost… gânduri. imediat ce am schimbat ultimele două cifre ale anului care este, parcă iarna s-a trezit din somn și s-a pus grăbită pe treabă. după două zile cu 13 grade sub zero, zăpada se întinde lacomă peste toate. e aproape ireal și este clar de poveste. și, cum … Read more

cam așa ar trebui să se intituleze prima postare a acestui an, o leapșă pornită de la vladen (facem un update: leapșa a pornit de la aldus, cum am aflat și eu) și ajunsă la mine de la tușa vero și în esență este foarte simplă: prima cerință: ”Prima cerință: postați o piesă muzicală care … Read more

vioara fermecată sau… așa cum v-am promis, a doua poveste de crăciun, din acest an… adventus. să vă fie bine, dragii mei! iarna întârzia. undeva, pe cerul care se obrăznicise de-a dreptul, afișând culori care mai de care mai sofisticate, norii albi, aducători de zăpadă, parcă își luaseră câmpii, fugiseră. în locul lor, pe la … Read more