spărgătorul de nuci. legenda

pentru că ne despart câteva săptămâni până la sărbătoarea magiei, a copilăriei și a Crăciunului, o să vă dăruiesc astăzi spre gândire ori aducere aminte una dintre cele mai frumoase legende/istorii ori dacă vreți povești, aceea a micului spărgător de nuci. și nu, nu va fi vorba despre povestea publicată de hoffmann în 1816 și nici despre celebrul balet (adaptare după povestea preluată de alexandre dumas de la ernst hoffmann) ci despre însuși micul soldățel de lemn, cândva cavaler, care… exact, spărgea nuci.
pentru aceia dintre noi care mai cunosc tradițiile săsești, spartul nucilor era, cel puțin în copilăria mea, una dintre activitățile de bază ale copiilor care participam și noi după micile puteri la pregătirile și copturile pentru cea mai frumoasă perioadă din an, aceea a Crăciunului. iar ea, nuca, era omniprezentă în sărbătoarea iernii și a darurilor, atât în dulciurile pregătite pentru casă ori cetele de colindători, cât și în ornamentele de brad. să dai nuci feciorilor veniți în seara de ajun cu colinda ori să poleiești nuci pentru pomul de crăciun era una dintre activitățile cele mai frumoase pe care fetița din mine și le putea imagina. mai puțin plăcută însă era aceea a spartului de nuci pentru cozonacii și prăjiturile care urmau să umple casa de arome, dar pentru aceasta s-a inventat micul nussknacker, în fond un cavaler din lemn cioplit care, cu gura lui puternică, reușea să îmblânzească și cea mai încăpățânată nucă.
așa a început magia, undeva prin anii 1870, în munții metaliferi din germania, unde Friedrich Wilhelm Fuechtner a început să cioplească mici soldăței, cavaleri, jamdarmi și chiar regi care puteau să… spargă nuci.
legenda spune că, în urma cu foarte mulţi ani, într-o localitate din munții metaliferi, trăia un fermier care era foarte bogat, dar şi foarte singur. bogăţia i-a impietrit inima, care a devenit tare ca piatra sau ca nucile pe care el le mânca în fiecare an numai de crăciun, din cauza marii sale zgârcenii. pentru că era prea greu să spargă coaja nucilor, el a promis o recompensă celui care va reuşi sa găsească o cale de le sparge fără prea mult efort. mulţi au venit să-l vadă şi i-au oferit diverse soluţii, care mai de care mai ingenioase, ba chiar şi un fierăstrău.
un tâmplar din sat a lucrat timp de trei zile şi a cioplit din lemn un om mic, pe care l-a îmbrăcat într-un costum multicolor, aşa cum purtau în timpul sărbătorilor minerii din acele locuri. el avea o gură mare şi maxilare puternice cu care spărgea coaja tare a nucilor. fermierul bogat a fost entuziasmat de omulețul de lemn şi legenda spune că în acel moment inima împietrită a lui a început sa se înmoaie ca ceara unei lumânări de crăciun. bucuros, fermierul a oferit sătenilor toate nucile sale şi în onoarea lui a fost dată o petrecere de crăciun. tâmplarul a primit în dar un atelier, iar fermierul, graţie spărgătorului de nuci, a devenit cel mai bun prieten al tuturor copiilor.
astăzi, spărgătorul de nuci este adesea folosit ca obiect de decor, îl găsim sub formă de globuri și obiecte de ceramică, adesea pictat și brodat pe ornamentele care însoțesc masa de Crăciun și, în folclorul german este cunoscut faptul că spărgătorul de nuci protejează casa şi familia, alungă spiritele rele şi aduce prosperitate şi noroc. să dăruiești cuiva un spărgător de nuci este semn de prețuire și de grijă și, la mare căutare sunt seturile de veselă de crăciun care sunt împodobite cu micul nostru prieten.
iar dacă treceți vreodată prin neuhausen, landul vogtland, puteți avea ocazia să vizitați muzeul nussknacker, deschis tot timpul anului.

spărgătorul de nuci, potrivit lui jacob grimm, autorul mitologiei germane, nu doar sparge nuci, ci simbolizează, totodată, puterea și autoritatea, acționează ca un protector şi aduce fericire și noroc. cu dinţii săi înfricoşători, el îndepărtează spiritele rele şi nu le permite acestora să intre în casă.

spărgătorii din imagine sunt doar câțiva din colecția personală. dincolo de legendă sau de povești, obiceiul de a dărui mici obiecte de lemn era foarte răspândit în germania de unde ne vin foarte multe dintre tradițiile și colindele de Crăciun (printre care și bradul împodobit) și, chiar dacă anul acesta Crăciunul va fi altfel, aparte, diferit de tot ceea ce știm și am trăit, să vă găsească cu lumină. pentru că niciodată nu știi câtă lumină porți în suflet până când nu o dăruiești. altora. așa că, dragii mei, căutați să dați mai departe lumina…