bukowski bears- o poveste de mărțișor

povestea celebrilor bukowski bears,  nu cei din imagine, care îmi aparțin, ci aceia născuți în stockholm, prin anii 90 ai secolului trecut, se leagă nu de scriitorul cu același nume, ci de barbara bukowski, cea care, de mai bine de trei decenii, trimite în lume ursuleții ei pufoși, absolut speciali și inconfundabili cu mesajul ”see good, do goood, be good” – o prietenie care durează o viață!

pentru pasionații de plușuri, mari și mici, bukowski bears sunt de departe cei mai reușiți ursuleți, poate și pentru că chipurile acestor ursuleți sunt confecționate manual, iar grija pentru detalii se regăsește în fiecare trăsătură, dar și în calitatea materialelor și umpluturilor folosite. mai mult, bukowski bears, cei originali, pot fi lesne recunoscuți prin broderia de pe lăbuța dreaptă, dar și prin certificatele pe care le poartă fiecare ursuleț, precum și numele lor. de pildă, cei doi din imaginea de mai sus sunt nimeni alții decât lady și sir hamilton în halatele lor de baie, iar micuțul este din seria mini bukowski bears și se numește prince eugen. și dacă spuneam că ursuleții îmi aparțin, haideți să vă povestesc cum am ajuns să ne împrietenim.

se făcea că era în preajma paștelui în 2017 și plănuiserăm să le petrecem în cracovia, orașul cu gust de primăvară și cu povești despre un brașovean care a fost profesor acolo. cracovia cea care, pe strada sienna la nr.1 găzduiește un fabulos magazin, galeria bukowska, locul în care, cu puține ore înainte de seara de înviere, aveam să o cunosc pe lady hamilton (eu îi zic lady hamilton bukowski). și îmi amintesc de parcă a fost ieri, cum am intrat în magazinul urșilor suedezi ca un copil cu ochii mari și largi, mirată și uimită de ceea ce vedeam. (fascinația ursuleților de pluș o am din copilărie, de pe vremea când mama mi-a promis că îmi va cumpăra unul- fratele meu avusese unul cu care mă jucasem o vreme și eu- însă am așteptat mai bine de 10 ani, până la terminarea facultății, pentru ca mama să împlinească această promisiune).

chipuri absolut superbe și moi mă priveau din mărgelele lor, iar vânzătoarele zâmbeau amuzate de copilul interior e care îl lăsasem să scape dezinvolt printre rafturi. minute în șir am alergat de la un ursuleț spre altul, ignorând cu desăvârșire că ora închiderii trecuse bine. și apoi, pe unul dintre rafturi am văzut-o pe ea, lady hamilton. și am plecat împreună spre hotel și apoi spre casă. cracovia pe care o iubesc atât de mult, îmi dăruise o mică bijuterie pe care doar ce o visasem în copilărie.

apoi anii au trecut. despre cracovia am povestit oricui a vrut să mă audă, însă n-am mai trecut munții tatrei. alte locuri m-au atras și alte bucurii mi-au inundat sufletul. și-a venit târgul de crăciun de la praga. o poveste cu gust de trdlo și vin fiert, cu gustul prieteniilor noi și potrivite și cu alegerea darurilor de crăciun. chiar dacă nu am copii, sunt fascinată de părinții care aleg daruri pentru copii lor. este o taină și o iubire acolo, o candoare și atâta gingășie încât te poți considera un privilegiat, dacă poți fi acolo, martor. iar prietenii noștri aveau de împlinit niște promisiuni. așa ne-am întâlnit cu micul prinț eugen. în praga nu există galeria bukowski, dar am găsit câteva dintre chipurile cunoscute într-o vitrină. iar el, micul prinț a ajuns acasă înainte de crăciun și, pentru prima oară, lady hamilton nu a mai fost singură.

cu lordul hamilton… ei bine, cu lordul hamilton m-am cunoscut ieri. semn mai frumos de primăvară nu știu să fi trăit eu, cu oameni tineri și dragi, frumoși după chipuri și după iubirea care îi leagă, cu flori și soare și cu maya noastră cea răsfățată și bucuroasă de oaspeți. povestea lordului hamilton este aceea că este un dar imens și neașteptat, de dincolo de copilărie și timp, de dincolo de poveștile despre cracovia cu care i-am îndemnat pe cei doi tineri să meargă, să exploreze. am primit daruri multe ieri… dar mai mult ca orice, oricând, fericită e lady hamilton pentru că în sfârșit, i-a venit lordul acasă. dragii mei prieteni, pentru că nu l-au găsit în galleria bukowska din cracovia, l-au comandat în varșovia și lordul nostru a călătorit într-o cutie, o vreme, dar halatul îi este impecabil și la fel și chipul, fericit că și-a regăsit soața.

primăvara aceasta a năvălit peste mine cu multe flori și cu multă bucurie. oameni și locuri dragi se reașează firesc pe tâmpla de ghiocel a zilelor mele, miroase a frezii și a iriși în casa mea, îmi râd înfiorate lalele, dar cel mai mult și mai mult miroase a gratitudine și a…. copilărie în mine. mulțumesc dragii mei! nu știu dacă chiar meritam atâta bucurie de la voi, dar știu că fericirea voastră umple încăperea în care sunteți. mulțumesc!