într-un loc în care numai spam-urile își fac de cap, într-o liniște mult așteptată și ascunsă sub virgule și dor de zăpadă, deschid uneori poarta cuvântului. ca să vină, ca să șoptească, ca să mângâie. adventus.
pentru majoritatea dintre noi adventus nu înseamnă nimic. așa cum nu înseamnă multe alte lucruri dar pe care le-am îmbrățișat între timp, le-am asimilat și ne sunt deja familiare. iar astăzi o să vă invit să cunoaștem o tradiție mai puțin cunoscută în lumea ortodoxă: coronița de advent.
ca și bradul, ca și colinda de altfel, coronița de advent s-a născut în germania, mai exact în hamburg, undeva pe la mijlocul secolului 19, iar totul a început cu un gest de bunătate al unui tânăr pastor evanghelic față de copii orfani. tânărul preot avea în grijă câțiva dintre mulții orfani ai orașului pe care îi adunase de pe stradă într-o casă, oferindu-le un acoperiș și hrană și îi învăța meserii. unii au devenit cizmari, pictori, grădinari învățând astfel să își facă un rost mai bun în lume.
și, într-un an, în perioada adventului, pe când se pregătea să adune copiii la rugăciune, pastorul a avut ideea ca fiecare dintre copii să aprindă câte o lumânare colorată. așa s-a născut mica tradiție potrivit căreia, seara, în vremea de advent, preotul și copiii se adunau în dormitor. acolo, ca într-o poveste, preotul le povestea despre advent și crăciun, iar micii lui protejați cântau colinde. și, deoarece rămăsese obiceiul aprinderii lumânărilor, acesta a fost numit kerzenandacht. de la el și până la lichterkranz (coroana de lumină) nu a fost decât un pas și o idee: pe un cerc de lemn erau așezate toate cele 24 de lumânări care, în ziua de Crăciun, erau aprinse cu toatele vestind Nașterea. până la coronița de advent de astăzi a mai fost doar un pas pe care l-au făcut chiar copiii împodobind cercul de lumină cu crenguțe de brad ca semn al vieții. și de aici obiceiul s-a răspândit în casele oamenilor, cu mențiunea că, din cauza lipsei de spațiu, dintre toate lumânările au fost păstrate doar pe cele 4 mari care se aprindeau duminica, trei de culoare violet și una de culoare roșie. de asemenea, în mod tradițional, coronițele erau făcute de femeile mai vârstnice din casă, iar lumânările de către băieții tineri ai casei.
ca întreg timpul de advent și simbolul acesteia, coroana, vestește apropierea Crăciunului, Venirea, aduce simbolul luminii în sufletele care se primenesc în așteptare și chiar dacă astăzi nu mai este agățată sus, în tavan ci ocupă locul central al mesei, la fereastră sau chiar la intrarea în casă, ea rămâne imnul adus naturii care se stinge vestind totodată revenirea acesteia la viață, este simbolul luminii care învinge întunericul și este darul așteptării Pruncului. alături de coroniță, de ceva vreme, există și obiceiul calendarului de advent.
despre simbolistica coroniței de advent aș vrea doar să spun că ea este cercul, semnul veșniciei și al unității, semn al fidelității (așa cum este și inelul) dar și al regalității și al victoriei: Cel Așteptat este Rege și va veni să învingă întunericul. și, din toate aceste motive, coronița de advent nu este un aranjament floral, așa cum nici întrega sărbătoare de advent nu este o petrecere.
cele patru lumânări de advent reprezintă cele 4 săptămâni de așteptare și se aprind în fiecare duminică, seara, pe întuneric. prima lumânare se numește cea a profetului sau a speranței și amintește de profetul Isaia, cel care a vestit Nașterea. cea de-a doua lumânare este cea a Bethleemului și simbolizează ieslea în care s-a născut Iisus, iar unii o mai numesc cea a credinței. cea de-a treia lumânare, care este singura de culoare roșie este lumânarea păstorilor sau a bucuriei (de altfel așa o și cheamă, gaudete), numită și a iubirii, iar ultima lumânare este cea a îngerilor și reprezintă pacea.
nu știu dacă un astfel de obicei v-ar atrage, dar dacă da, vă invit să vă cumpărați până duminică o coroniță de brad și cele patru lumânări. pentru că da, duminică se aprinde prima dintre lumânări și vă doresc să vă aducă speranță, să vă lumineze sufletele și să vă dea puterea profeției: lumina este în noi, mereu. cu speranță, cu credință sau încredere, cu iubire și cu pace.
Aşa să fie, să ne fie! Am avut în copilărie o vecină săsoaică. La ea am văzut prima dată asta şi de la ea am primit primul calendar cu ciocolăţele. Am fost fascinată.
Gând bun, Psi!
Și uite-așa, mulțumită ție, am mai aflat istoria unui obicei, am mai citit o poveste. Să știi că eu o aștept cu nerăbdare și pe aceea cu spiriduși.
Mulțumim pentru urări, Pisic, pentru poveste și gândurile bune.
Darul profeției nu se lipește chiar de oricine, dar de lumina din noi ne putem reaminti mai des, dacă se întâmplă să mai uităm.
Să-ți fie bine și frumos! ♥️
Frumoasă poveste şi tradiţie.
Din păcate n-o să mă pot conforma fiindcă cele trebuincioase unei coroniţe ar costa mult mai mult decît acel unic leu care mi-a rămas în portofel de aproape o lună de zile. Poate într-una dintre vieţile viitoare, cînd n-or mai exista bani şi alte elemente de subjugare a spiritului, o să pot adera şi eu la oarece tradiţii.
Să-ţi fie linişte şi pace!
și eu tot de la vecinii sași am învățat multe, potecuță!
mulțumesc de vizită să ai un advent de poveste!
exact așa, dănuța, să ne reamintim de lumina din noi! <3
să ne fie pace și liniște tuturor, dragoș! și să fim sănătoși.
Superbe si pline de simboluri tainice, profund s Pi rituale, traditiile si obiceiurile popoarelor (triburilor) germanice, si nu numai, iar acestea sunt implementate si înradacinate în cultura copiilor, transmise din generatie în generatie, devenind în scurgerea vremurilor, semnul simbol al identitatii oricarui popor. Metci !
La Multi Ani si sarbatori cu bucurii si pace, draga Psi !
foarte interesante informații, noi sărbătorim de mult timp Adventul dar multe lucruri nu le știam. mulțumim.
sărbători în lumină, iosif.
mulțumesc de vizită, bianca, să vă fie de folos.